Noi 11 Bomba ecologică Iazul Central

Iazul Central este în momentul de față principala sursă de poluare a Băii Mari cu pulberi pline metale grele. De pe iaz, vântul mătura praf cu un conținut mare de metale grele și diverși compuși chimici folosiți

în activitatea minieră. Zeci de ani de acumulări de steril de flotație se regăsesc în acest iaz, ca de altfel și în celelalte iazuri de decantare din județ.

Când au fost construite aceste iazuri, nu se știa nimic despre modul în care mediul va fi afectat. Nu se știa și nici nu a interesat pe nimeni. Iazul Central înmagazinează 10 milioane tone de steril, rezultat din activitatea Uzinei de Preparare „Flotația Centrală”.  Sterilul provine din prelucrarea minereurilor complexe și aurifere  de la minele Șuior, Cavnic, Herja și Turț. Depozitarea sterilului pe Iazul Central s-a făcut începând cu anul 1962 și a fost sistată în anul 1976. Din acel an se află în conservare.

 Iazul Central este o construcție supraterană, construit direct pe sol, fără măsuri speciale de impermeabilizare a cuvetei. Singura etanșare a cuvetei iazului este cea oferita de straturile naturale de sol argilos, mai puțin permeabile. Anterior, în perioada activă a Iazului Central, nu au fost construite instalații de tratare a apelor pluviale și a apelor tehnologice acumulate pe platforma superioară a iazului, ambele categorii de ape fiind evacuate, prin diverse amenajări (canale, drenuri, conducte), în pârâul Racoș. Un pârâu supraviețuitor ce a transportat toate apele otrăvite în  râul Săsar. În perioada de conservare a iazului, evacuarea apelor pluviale acumulate pe suprafața acestuia s-a făcut la fel ca și în perioada activa, respectiv apele pluviale au fost evacuate în pârâul Racoș fără nici o tratare prealabilă.

În partea de est a Iazului Central se găsește Iazul Tăuții de Sus, iaz pe care sunt depozitate sterile provenite din activitatea minei Baia Sprie. Acest iaz se suprapune, în partea sa de vest, peste Iazul Central. Băimărenii nu conștientizează pericolul pe care îl reprezintă această sursă deschisă de poluare continuă a solului, a apei și a aerului. În decursul anilor, la mai multe dezbateri publice au fost prezentate măsurătorile în sol și apă (măsurători aflate atașate în documentația de mediu depusă, discutată în aceste întâlniri) dar ele nu sunt luate în calcul atunci când se vorbește de poluare.

Iazul Central este un deșeu industrial foarte toxic. Cine dorește o dovadă concretă trebuie să meargă până acolo. Este un peisaj dezolant. O parte din Baia Mare se află sub stăpânirea otrăvurilor cele mai rele.

După ce va fi prelucrat Iazul, va urma complexa lucrare a reabilitării celor 48 de hectare ocupate de aceste halde. Poate atunci pârâul Racoș va deveni un fir de apă normal. Poate atunci se va vedea linia orizontului înspre Baia Sprie, fără norii otrăviți. Iată câteva date ale calității solului, date din documentația oficială a dosarului. Depășiri ale metalelor grele, față de limitele maxim admise ale pragului de intervenție definite conform Ordinului Nr. 756/1997 al Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului: arsen de 116 ori, cadmiu de 8.33 ori, cupru de 1.96 ori, plumb de 3.2 ori, zinc de 1.54 ori.  CALITATEA APEI SUBTERANE: depășiri ale limitelor maxim admise la arsen de 2.77 ori, cupru de 2.47 ori, plumb de 2.84 ori, zinc de 10.71 ori.

Romaltyn va elimina Iazul otrăvit de lângă Flotația Centrală. Un pic mai bine pentru băimăreni, pentru maramureșeni…

Cine își mai aduce aminte de Iazul de la Meda? Erau 4,5 milioane de tone de steril, rezultat din procesul tehnologic de la Flotația Săsar. Iazul Meda s-a aflat între blocurile din cartierul Dragoș Vodă. Zeci de ani, "dealul" de la Meda a făcut parte din peisajul orașului Baia Mare. Pe lângă miros, praful antrenat de vânt a fost cel care a dat de furcă cel mai mult băimărenilor, în primul rând, din partea de sud a municipiului. Dacă lăsai fereastra deschisă o jumătate de oră, praful se depunea pe tot, de la mobilă la haine, pe geamuri și pereți, era inhalat de copii, adulți. Praful de pe Iaz făcea parte din cotidian. Mulți ani băimărenii nu au știu, de fapt, ce inhalează, ce șterg de pe mobile, ce consumă. Praful de pe iaz a conținut metale grele și resturile chimice ale unui proces tehnologic. Nimeni nu a asigurat o minimă protecție împotriva unui dintre cele mai importante focare de poluare din sudul orașului.

Prin prelucrarea Iazului Meda a fost eliminat acest focar, această sursă de poluare directă și permanentă. Acum, după șapte ani de la terminarea lucrărilor de la Iazul Meda, lumea a uitat cum era înainte. Când privești din capătul, dinspre oraș, al străzii Dragoș Vodă se vede linia orizontului, o "fotografie" greu de închipuit în urmă, nu cu mulți ani. Acolo a fost un iaz…

În zona Flotației Centrale se găsește Iazul Central, pentru care Romaltyn deține o licență de concesiune în vederea exploatării. Iazul are cca 10 milioane de tone de steril, din care cca 8,5 milioane tone  ar urma să fie prelucrate, într-o perioadă de cel mult cinci ani (1,5 milioane tone trebuie sa rămână pe loc, pentru a forma acel ”pilier de siguranță” necesar pentru stabilitatea iazului vecin). Este o afacere pentru Romaltyn, dar este o mare afacere și pentru Baia Mare. Dincolo de considerente economice (taxe, impozite, locuri de muncă directe, indirecte, pe orizontală), marele câștig pentru oraș este dispariția acestui deal de steril care ocupa 48 de hectare. El este amplasat în Satu Nou de Sus și este flancat de Tăuții de Sus, iar ceva mai încolo de orașul Baia Sprie. Unii spun că acest iaz de decantare nu are influențe negative asupra orașului, dar nici asupra localităților din proximitatea lui. Total fals. El este spre marginea depresiunii Baia Mare, iar vânturile sunt mai prezente ca în alte zone ale Băii Mari. Aceste vânturi antrenează praful de pe iaz și îl depun pe case, în grădini, pe drumuri, peste tot. Orice schimbare de direcție a vântului aduce ”binefacerea” de pe iaz în Baia Mare. Dar nu este vorba doar de oraș, ci și de sutele de case aflate în localitățile din jurul Băii Mari. Praful conține aceleași metale grele, aceiași boală nevăzută, dar inhalată de băimăreni și maramureșeni. Praful se insinuează peste tot și nu poate fi eliminat decât prin eliminarea Iazului. Cine nu crede să meargă să discute cu sătenii din Satu Nou de Sus, din Tăuții de Sus,  cu cei din Baia Sprie, dar și cu băimărenii care locuiesc înspre Iazul Central. Când este vânt, când plouă, toate otrăvurile din Iaz iau calea aerului sau a solului.  Oamenii sunt destul de reticenţi la întrebările despre "binefacerile" de pe iaz, cu greu acceptă să vorbească de problema lor, mai ales că în ultimul timp se duce o campanie de neînțeles a unor așa-zise organizații ecologiste împotriva prelucrării Iazului Central.

Despre grozăvia de acolo nu vorbește nimeni. „Dacă este vreo problemă? Glumiţi! Cine spune că ar fi normal să stăm cu iazurile astea pe aici să vină să stea o lună, aşa de probă. E de neconceput. Când bate vântul, praful de pe iazuri vine spre noi, se aşterne peste tot, intră în pământ, în apă, în case, îl respirăm şi avem probleme. Sunt copii, bătrâni care suferă de fel şi fel. Multe se trag de aici, dar cine să ne ajute? Suntem un sat amărât şi neimportant pentru domnii de la oraş”, a spus un fost lucrător, ironia sorţii, la Flotaţia Centrală. Am vorbit şi cu alţii, părerile sunt aceleaşi, chiar cer să se facă ceva şi pentru ei.

Romaltyn dorește să rezolve problema directă generată de acest Iaz, urmând și partea de ecologizare a celor 48 de hectare de teren otrăvit zeci de ani!