UK Bookmakers

Protectorii romani ai jidanilor au fost asasinati ca să dispara dovezile inexistentei holocaustului

Scris de Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu. Posted in Dezvaluiri


Vedeţi cum mult lăudata „precizie, minuţiozitate, rigurozitate, disciplină nemţească“ a avut şi mari lipsuri?! Au scăpat neduşi în lagăre jidanii mai bogaţi, mai bine pregătiţi profesional, mai inteligenţi şi, deci, potenţial, mai periculoşi pentru goyimi. Consecinţa se simte pe pielea noastră: au rămas mulţi indivizi care, acum, ne agresează în diverse modalităţi, din 1945 până azi. Vedeţi, în acest sens, măcar următoarele cărţi:

Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu (cord.), ENCICLOPEDIA VALORILOR REPRIMATE. Ed. Pro-Humanitate, vol. 1-2, Bucureşti, 2000;

Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române: ipoteze de sociologie literară ( 1944-1989). Editura D.B.H., Bucureşti, 1999;

 

Dan Zamfirescu, „Războiul împotriva poporului român“. Ed. Roza Vânturilor, 1993;

Florin Mătrescu, HOLOCAUSTUL ROŞU. Editura Irecson, Bucureşti, 2008, vol. 1-3;

Dr. Gheorghe Funar, HOLOCAUSTUL ÎMPOTRIVA ROMÂNILOR. Ed. Gedo, Cluj-Napoca, 2011;

Cornel-Dan Niculae, cu trilogia „Războiul nevăzut“ având titlurile: Ofensiva iudaismului asupra României, Politica filo-sionistă a României, „Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii“, Editura Carpathia Press, 2014;

Gabriel Constantinescu, EVREII ÎN ROMÂNIA. Ed. Fronde, Alba Iulia-Paris, 2000;

Bogdan Petriceicu Hasdeu, ISTORIA TOLERANŢEI RELIGIOASE LA ROMÂNI, Casa editorială DEMIURG, Iaşi, 2014;

Radu Iftimovici, VEŞNICA MEA POMENIRE. Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2014;

Lt.-colonelul Alesandru Duţu şi dr. Constantin Botoran, coordonatori, SITUAŢIA EVREILOR DIN ROMÂNIA. Vol. I, partea întâi 1939-1941. Ed. Ţara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucureşti, 2003[1].

Referitor la aceasta din urmă trebuie să fac o expunere specială, chiar dacă succintă. „Lucrarea, datată 1994, avea, într-adevăr, să apară în acel an. A fost tipărită într-un tiraj corespunzător importanţei subiectului tratat şi urma să fie lansată şi difuzată după tipicul consacrat. În preziua lansării, însă, cartea a fost oprită de la difuzare şi trimisă la topit, fiind, aşadar, literalmente distrusă, şi asta din dispoziţia (ordinul) domnului Augustin Buzura, preşedintele Fundaţiei Culturale Române, sub a cărei egidă s-a întocmit volumul“, scria, la 4 iunie 2003, prefaţatorul cărţii, prof. Ion Coja (cf. op. cit., pag. 5). Într-o discuţie pe care o avusese, cu câteva săptămâni înainte de 4 iunie 2003, cu Augustin Buzura, prof. Coja l-a rugat să-i releve cine a făcut presiune asupra lui ca să topească volumul, iar acesta i-a răspuns că „nişte lideri ai comunităţii evreieşti din România, cărora li s-a părut inadmisibil faptul că, printre materialele cu valoare de document istoric, au fost inserate şi câteva articole de ziar…“ (idem, pag. 5-6)! Evident, era un pretext ridicol, pe care Augustin Buzura – mare patriot încă din vremea Socialismului şi rămas aşa şi acum – ba încă adulat de o lichea ca Radu Tudor[2] –, în Capitalismul sălbatic – trebuia să-l respingă vehement şi nu să dea, din laşitate şi lichelism faţă de jidani, cartea la topit. În interiorul volumului, prof. Coja îi adresează o Scrisoare deschisă ambasadorului de atunci al Israelului la Bucureşti, Sandu Mazor, în care-i cerea să se pronunţe cu privire la modul în care şi la motivele pentru care se predau în şcolile româneşti lecţii despre holocaust etc. De asemenea, îi cere lui Augustin Buzura să-i denunţe pe liderii jidani care făcuseră presiuni asupra lui pentru distrugerea unei cărţi elaborate de un colectiv de reputaţi istorici români. Fireşte, nici unul dintre cei interpelaţi nu a catadicsit să-i răspundă: Buzura s-a lăfăit, în continuare, în scaunul lui de academician bine plătit degeaba[3], iar Mazor în cel de ambasador; şi, cum am relevat mai sus, pe ăsta din urmă l-a apucat dorul de afaceri în România şi a cerut, cu tupeul tipic jidănesc, „cetăţenia română“. Unde eşti, tu, Ţepeş, Doamne?! Dar de ce trebuie să-l invocăm, mereu, pe Ţepeş?! Noi nu putem să le înfigem ăstora o ţeapă? Mai ales că doar câţiva sunt ambasadori, ceilalţi sunt escroci de rând, ca Sorin Beraru, Nati Meir ş.a., sau speculatori financiari, ca George Soros, filantropi ca George Soros sau incitatori ai ţiganilor ca George Soros!

Cum se ştie, un precedent similar fusese provocat de către şef-rabinul Moses Rosen, care a împiedicat apariţia volumului al IX-lea al Operelor lui Mihai Eminescu, pe motiv că ar conţine multe articole „antisemite“. Dar acest lucru fusese posibil fiindcă tartor-rabinul Moses Rosen – care devenise un dictator în comunitatea jidanilor din România şi, de aceea, era dezavuat chiar de unii intelectuali coreligionari de-ai lui – era în relaţii foarte apropiate cu Nicolae Ceauşescu, tot dictator şi el. Acum, însă, în plin regim „democratic“, cine îşi putea permite să impună topirea unei cărţi despre aspecte importante ale Istoriei Românilor?! În continuarea notei introductive, Ion Coja ţinea să sublinieze: „Credem, însă, că gestul de a opri de la publicare aceste documente are o forţă probatorie copleşitor de mare. Este un gest mai elocvent decât toate dovezile istorice posibile. În mod normal, această fărădelege pune capăt disputei despre holocaustul din România. Căci gestul de a pune pumnul în gură adversarului dovedeşte reaua credinţă a făptaşului, grija de a ascunde adevărul, preocuparea sistematică şi conştientă de a împiedica aflarea adevărului. O asemenea atitudine este caracteristică numai celor care ştiu că se înscriu în fals şi în minciună prin ideile şi tezele promovate. Or, cei care au împiedicat difuzarea cărţii noastre sunt acei reprezentanţi ai comunităţii evreieşti din România care şi-au făcut un scop al existenţei lor ratate din a convinge lumea şi, în primul rând, pe români că românii, autorităţile guvernului Ion Antonescu, au ucis sute de mii de evrei…“ (ibidem, pag. 6). În pledoaria de aici, prof. Coja are, evident, dreptate: ascunderea „dovezilor care atestă că România i-a protejat pe evrei“ îi incriminează pentru măsluire, pentru mistificare, pentru înşelătorie pe cei care acuză România de holocaust. De aici, d-l prof. Coja conchide că nu a fost holocaust în România. La fel a raţionat şi a conchis şi în articolul în care acuza Mossadul că a furat Memoriile lui Wilhelm Filderman, în care acesta, Filderman, mărturisea că mareşalul Ion Antonescu i-a protejat pe evrei. „Gestul Mossadului, recte al guvernului din Israel, de a ascunde mărturia lăsată de Wilhelm Filderman, este echivalent cu recunoaşterea faptului că aceste memorii contrazic şi infirmă teza oficială a evreimii mondiale cu privire la holocaustul din România, din Transnistria“.

Dar aici greşeşte prof. Ion Coja, pentru că raţionează cu „rezerve“: militează pentru negarea holocaustului din România şi Transnistria, dar admite că ar fi existat holocaustul jidanilor în alte părţi, deşi dr. Florin Mătrescu susţine, mult mai documentat decât prof. Coja, invers: că jidanii au provocat holocaustul celorlalte popoare prin faptul că a introdus comunismul în Rusia şi, apoi, l-au exportat pe unde au putut în vederea realizării Revoluţiei Comuniste Mondiale! Deoarece, în realitate, dacă „teza oficială a evreimii mondiale cu privire la holocaustul din România“ s-a susţinut prin fals, prin mistificare, atunci demascarea acestei falsificări, acestei mistificări cu privire la România se extinde, automat, şi asupra tezei jidănimii mondiale cu privire la pretinsul holocaust de pretutindeni. Tocmai de aceea eu adăugasem, cu „n. red.“, în paranteză: „(Şi, implicit, din alte părţi! – n. red.)“ Într-adevăr, în articolul meu, „Propaganda holocaustică: un gheşeft super-abject“, aşezat deasupra „Protestului“ d-lui Ion Coja, eu scrisesem, în numărul 19, din august 2007, al revistei SANTINELA – înainte să fi aflat, măcar, de lucrarea lui Arthur R. Butz sau de extrasele din cartea lui Don Heddesheimer, intitulate „Marea minciună a sionismului“ (care fuseseră postate abia în 30 mai 2011, iar eu le citisem şi mai târziu, fiindu-mi semnalate ulterior de nişte amici) –, scrisesem, deci, următoarele: „Dacă, pe de o parte, aplicăm acestui Protest metoda sociologică de cercetare numită analiza conţinutului şi, pe de altă parte, analizăm furtul comis de Mossad prin prisma tezei Omnis determinatio est negatio – „Orice determinaţie este o negaţie“ –, a lui Spinoza (care a fost un evreu deştept, dar, la fel ca Finkelstein, repudiat de evrei!), rezultă că, prin chiar acest furt incalificabil, toată propaganda privind pretinsul holocaust comis de România contra evreilor este, practic, anihilată! Căci, dacă Israelul fură documentele ca să ascundă dovezile inexistenţei holocaustului, atunci înseamnă că totul este o scorneală tipic jidănească, pentru extorcarea de bani a românilor – ca şi a celorlalţi –, cum, de altfel, a demonstrat N. Finkelstein. Cu forţă de necesitate conchidem că, dacă toată propaganda este neîntemeiată în ceea ce priveşte România – cum şi este, în realitate! –, atunci, în baza principiului dominoului, cade, implicit, toată propaganda holocaustică, cu care sioniştii au infestat lumea“[4].

În acest sens, al demolării escrocheriei propagandei holocau$tic€ prin denunţarea mistificării, a ascunderii dovezilor de către Israel – care nu permite studierea de către străini a arhivelor sale referitoare la pretinsul „Holocaust unic“ (zis, acum, mai „ebraic“, Shoah, ca să se simtă şi jidanii mai „evrei“) –, precum şi a ascunderii dovezilor de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România – care nici ea nu permite consultarea de către români a arhivelor, cum relevă Ion Coja inclusiv în finalul lucrării SITUAŢIA EVREILOR DIN ROMÂNIA –, mai evidenţiem încă un fapt abominabil comis de jidanii veniţi pe tancurile sovietice: asasinarea mareşalului Ion Antonescu şi a colaboratorilor săi, îndeosebi a lui Mihai Antonescu şi a Guvernatorului Transnistriei, George Alexianu. Toţi aceştia i-au protejat pe evrei, dar, ca să nu mai existe nici o dovadă vie că ar fi existat această protecţie – care, evident, ar fi fost o dovadă incontestabilă a inexistenţei holocaustului în România şi în Transnistria – au fost asasinaţi cu acuzaţia că ar fi fost criminali de război de către un tribunal jidano-bolşevic prezidat de procuroarea jidancă A. Sidorovici, consoarta „Bestiei Brucan“, cum l-a poreclit, adecvat, regretatul senator P.R.M. Eugen Florescu. Raoul Şorban, care, la fel, i-a protejat pe evrei, contribuind la emigrarea multora din Ardealul ocupat de Ungaria şi chiar a fost numit „Drept între popoare!“ de către Yad Vashem în semn de recunoştinţă pentru această acţiune, este maculat şi după moarte de către un ticălos ca Michael Shafir, denigrator înverşunat al României la postul de radio „Europa liberă“, oploşit ca „prof. univ.“ de către un linge-blide ca ex-marxistul Andrei Marga[5], năpârlit în „ţărănist“, apoi, în „liberal“, ca să nu rămână, mă-nţeledzi, neicusorule!, fără coledzi. Trebuie amintit că Stalin l-a ţinut, în închisoarea de la Lublianka, pe mareşalul Ion Antonescu într-un apartament mobilat cu luxul aferent unui şef de stat şi, totodată, l-a tratat ca pe un şef de stat, nu ca pe un deţinut oarecare. Cu toate că ar fi putut să-i însceneze mareşalului un proces de criminal de război – Stalin fiind maestru în înscenări de procese ucigătoare, cum procedase în cazul mareşalului Tuhacevski, al lui Troţki, Buharin, Zinoviev şi al altor mari jidani cu care realizase „Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie“! –, totuşi, nu a făcut-o, deşi unii generali de-ai săi au complotat în acest sens. Dar, l-a trimis în ţară, să-l asasineze „românii“, adică jidanii Anei Pauker, cu acordul neisprăvitului „rege“ Mihai I Trădătorul[6].

Asasinarea conducătorilor României din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, denigrarea celor care i-au ajutat pe jidani şi care au supravieţuit – precum Raul Şorban, Radu Lecca ş.a. – şi ascunderea dovezilor care confirmă inexistenţa pretinsului holocaust în România fac parte din metodele de promovare a înşelătoriei holocaustului: a „holocaustului“ prezis, din 1869 (sau şi mai demult) până în 1945, că va fi înfăptuit, apoi, după 1945, a holocaustului care, chipurile, ar fi fost comis, deja, de Germania şi sateliţii săi benevoli ca Italia şi Ungaria, sau constrânşi, ca România, Franţa, Belgia, Olanda şi alte state occidentale – holocaust clamat incontinent şi impertinent după Procesul de la Nürnberg.

Dar, după cum se vede, practica distrugerii dovezilor care ne disculpă este continuată insidios şi acum, cu concursul „idioţilor utili“/trădătorilor de la guvernare: recent, Ministerul Apărării Naţionale, prin ministrul Mircea Duşa, a semnat un protocol cu Israelul (oficial, cu Paul Shapiro, directorul Centrului pentru Studii Avansate privind Holocaustul, din cadrul Consiliului Memorial al Holocaustului din S.U.A.!) ca să permită accesul nelimitat al jidanilor la arhiva M.Ap.N. „Pe foarte scurt, Guvernul României a acceptat să TRANSFERE arhivele militare româneşti unei organizaţii despre care până şi copii de ţâţă ştiu că se ocupă cu falsificarea Istoriei. Iar Serviciile Secrete române tac mâlc, ca şi Academia Română. Nici măcar în 1945, sub ocupaţie sovietică, aşa ceva nu a fost acceptat, decât după ce au fost făcute copii după TOATE documentele“[7]! Cum e posibilă o asemenea miopie sau trădare?! Prin acest procedeu izraelienii nu fac decât să sustragă din România dovezile importante care o disculpă!

De fapt, trădarea a început tot cu capii Armatei, în decembrie 1989[8]. Iar trădări mai „mici“, subterane, au continuat ulterior. Astfel, un ofiţer de la S.I.E. ni se lamenta (eram câţiva colonei care-l ascultam) că, în 1990, un colonel idiot sau trădător sau și una și alta de la Armată a condus un „om de afaceri izraelian“ – „în realitate agent al Mossadului“, ne-a asigurat colegul de la S.I.E. – să viziteze Centrala telefonică „Victoria 2“ a Capitalei, dar secundară şi strict secretă, rezervată exclusiv pentru situaţii de calamitate şi război. Peste câţiva ani, când un vicepreşedinte al Comisiei comune parlamentare de control al activităţii S.R.I. şi S.I.E. a vrut, şi el, să viziteze respectiva centrală, generalul-locotenent Dumitru Zamfir, pe atunci prim-adjunct al directorului S.R.I., i-a zis politicos, dar ferm, „NU!“ Dar agentul Mossadului putuse s-o viziteze! Ulterior, trădarea s-a lăţit, căci, cum se ştie, Regia ROMTELECOM – care includea şi Centrala telefonică Victoria 1, instalată în Palatul Telefoanelor –, a fost „privatizată“ de către ministrul Convenţiei Democrate Sorin Pantiş (actualmente la puşcărie, dar nu şi pentru prăduirea firmei ROMTELECOM!) prin vânzarea ei către o firma grecească OTE de stat (!), obligând serviciile speciale de comunicaţii (ale M.Ap.N., S.I.E., S.R.I.) să-şi construiască ale centrale telefonice, pentru că nu puteau să lase transmisiile lor să fie spionate de Grecia. Recent, firma care controlează ROMTELECOM vrea să vândă Palatul Telefoanelor – un simbol al Bucureştilor încă din epoca interbelică – şi să-l demoleze, deşi cu câţiva ani în urmă a fost consolidat de stat! Acest proces este trădare prin risipirea banului public. Tot în acei ani, ofiţerii-ingineri armurieri români inventaseră un pistolet foarte eficient, rapid şi precis în tragere, pe care-l voiau introdus în producţie şi în înzestrarea Armatei, dar au fost corupţi unii importanţi din conducerea M.Ap.N. şi a fost scos din plan, ca să se importe pistoletul izraelian marca „Ierichon“. Alte asemenea acte de trădare puteţi citi, îngroziţi că statul român nu face nimic pentru a le curma, în trilogia sus-amintită a lui Cornel-Dan Nicolae[9]. În aceste circumstanţe, este şi normal să regreţi că sintagma „şase milioane de evrei ucişi“ nu exprimă o realitate istorică, ci doar o născocire fantasmagorică din cadrul celei mai mari escrocherii a secolului XX: „Holocaustul unic“! Şi să regreţi că Ion Antonescu şi George Alexianu, în loc să-i fi protejat pe jidani de furia soldaţilor români şi a civililor ucraineni, i-au păzit cu grijă, deşi aveau motive să-i extermine pe toţi atât pentru modul criminal cum s-au comportat cu Armata Română în timpul retragerii din iulie-august 1940 – în urma ultimatumului dat de U.R.S.S. –, cât şi pentru faptul că erau, aproape toţi, bolşevici şi/sau speculanţi. Pe timp de război, în toate ţările, speculanţii, ca şi trădătorii de ţară, sunt împuşcaţi pe loc! Or, jidanii, cum aveau să recunoască „tov. Chiriţă“ şi „tov. Ghizela Vass“, în 5 octombrie 1945, erau, toţi, speculanţi: nu neapărat „speculanţi financiari“, ca George Soros, dar speculanţi de produse în condiţii de gravă penurie imediat-postbelică.

Dar să nu se creadă că doar jidanii de rând se comportau ilegal, că erau speculanţi-găinari. Iată un fragment din Raportul nr. 3276/A, din 15 august 1940, al Biroului Statistic Militar Cluj, al Statului Major al Armatei I:

„Rezultă că judeţul cel mai periclitat este MARAMUREŞUL, unde tactica băştinaşilor români, faţă de acest element, a fost răbdarea şi pasivitatea. [Consider că ofiţerul raportor s-a exprimat eufemistic: trebuia să scrie „prostia şi inconştienţa“ – n.n., V.I.Z.]

Judecând numai după felul cum se găsesc repartizaţi evreii în Transilvania, se constată, fără alte documente, calea de invazie pe care au folosit-o în acţiunea de infiltrare în masa poporului român.

După profesiuni evreii se împart în trei grupe:

  1. Intelectuali, medici, avocaţi şi funcţionari;
  2. Industriaşi, comercianţi, financiari şi proprietari;
  3. Mici comercianţi şi meseriaşi.

Intelectualii sunt în slujba ideilor aşa zise avansate, medicii se preocupă de preferat cu provocarea de avorturi, avocaţii fac intervenţii şi tranzacţii, iar pentru a reuşi mai sigur şi uşor mituesc persoanele respective.

Industriaşii şi comercianţii se găsesc în legături normale cu Budapesta, angajează personal de conducere şi specialitate, de preferinţă dintre minoritari în special unguri.

Micii comercianţi şi meseriaşii caută, prin concurenţă neleală, să lichideze sau să slăbească cât mai mult pe comercianţii şi meseriaşii neevrei“ (vezi SITUAŢIA EVREILOR DIN ROMÂNIA, pag. 232).

Dar nu trebuie să vă închipuiţi că medicii recurgeau la avorturi ilegale, că avocaţii mituiau la greu, că micii comercianţi făceau concurenţă neloială pentru a-i falimenta pe neevrei – în speţă pe români, căci ei formau majoritatea covârşitoare a populaţiei din zonă – deoarece ar fi dus-o greu, că ar fi fost persecutaţi, expuşi expierii etc., cum perora propaganda holocaustică de la 1869 încoace. Nu! „Credem că nu exagerăm – scriu autorii SITUAŢIEI EVREILOR… – când afirmăm că nicăieri minoritarii nu au o situaţie mai bună decât în România, unde sunt aproape privilegiaţi faţă de populaţia românească. În ceea ce-i priveşte pe evreii din România, ei au în mod special o situaţie strălucită, deţinând o proporţie de 70 la sută din economia ţării“ (idem, pag. 107).

Iată, deci, adevăratul motiv pentru care a fost cerută imperios distrugerea cărţii: ca să nu se afle adevărul despre situaţia extrem de privilegiată a jidanilor, în detrimentul tuturor românilor: nu tu suferinţe jidăneşti, nu tu persecuţii, nu tu holocaust. Dimpotrivă, raiul pe pământ pentru jidani, aşa cum avea să fie şi după 1945. Dar cartea SITUAŢIA EVREILOR DIN ROMÂNIA demasca natura funciară a jidănimii: caracterul ei hrăpăreţ, eminamente cămătăresc[10], corupător şi periculos pentru români. De aceea, cum am precizat, jidanii erau sursa de scandal în interiorul tuturor popoarelor în care se aciuau, scandaluri provocate de liderilor deliberat pentru a crea haos, pentru a slăbi coeziunea internă a ţărilor gazdă şi a se insinua la conducere.

Desigur, nu trebuie să ne imaginăm că pe ministrul Mircea Duşa îl dă cartea afară din casă şi că trebuia să ştie că nu trebuia să încheie acest protocol de „transfer al arhivei M.Ap.N.“ unei organizaţii jidăneşti din S.U.A. care se ocupă cu „Studii Avansate privind Holocaustul“, cu atât mai mult cu cât, de cel puţin patru decenii, în S.U.A., în Europa Occidentală şi pe alte continente au apărut sute de cărţi şi de studii în zeci de mii de exemplare care demască escrocheria holocash-ului. În plus, îl are la M.Ap.N. pe generalul-lichea Mihail E. Ionescu, care trebuia să-l informeze despre ceea ce se ascunde în spatele „protocolului“, că doar este nu numai preşedintele infamantului Institut „naţional“ pentru studierea holocaustului din România „Elie Wiesel“, care ne denigrează pe banii noştri, dar este încă şi directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară; deşi eu îi propusesem ministrului Apărării să-l dea afară pe generalul (r.) Mihail E. Ionescu[11], iată că nu a făcut-o, cu toate că prin prezenţa lui pe aceste funcţii se încalcă legislaţia privind securitatea naţională: nu poate ocupa funcţia de director al I.S.P.A.I.M., unde are acces la documente secrete, şi, în acelaşi timp, să fie şi director al „institutului“ care poartă numele escrocului internațional Elie Wiesel, care este total antiromânesc, antinaţional şi antistatal! În fond, premierul Adrian Năstase este mai citit – şi, poate, chiar mai cult! – decât Mircea Duşa şi tot a emis criminala O.U.G. nr. 31/2002, la presiunea congresmenilor jidani Christopher Smith, Alfonso D’Amato, Tom Lantos (numai nume curat americane, ca şi al rabinului Stephen Samuel Wise!), deoarece, cu toată cultura lui sociologico-juridico-diplomatică (este fan al marelui Nicolae Titulescu!), nu a avut curajul, patriotismul şi rectitudinea morală să le spună „americanilor“ că, dacă te plimbi pe şoselele din S.U.A., calci pe praful provenit din oasele „indienilor“ exterminaţi de generalii americani. În S.U.A., unde dai peste actualele lagăre de concentrare numite „umanist“ şi democratic „rezervaţii“ în care sunt ţinuţi băştinaşii care au mai supravieţuit masacrării de către Armata S.U.A.; în S.U.A., unde Franklin Delano Roosevelt a refuzat intrarea jidanilor emigraţi din Germania, pe pachebotul SS Saint Louis, deşi aveau vize de intrare în S.U.A.; în S.U.A., unde generalul-genocid George Armstrong Custer a îmbogăţit „folklorul“ american cu un „proverb“ nou, citat în majoritatea western-urilor fabricate industrial la Hollywood – deşi acestea nu mai sunt rasiste, discriminatorii, cum ar fi, cică, un străvechi colind românesc „antisemit“, contra difuzării căruia la TVR1 a protestat şi Ambasada S.U.A., respectivele western-uri fiind doar americane –, proverb care sună atât de incitant încât, cum scria un dramaturg nazist în 1939, „când îl auzi, îţi vine să pui mâna pe pistol“: „Un indian bun este un indian mort!“

Credeţi că ar fi cazul să ne „americanizăm“ într-atât încât să zicem şi noi „Un jidan bun este un jidan mort!“ şi să şi facem ca generalul exterminator-de-indieni George Armstrong Custer – erou al S.U.A., alături de generalul Wesley Clark-Măcelarul, învingătorul de la Pristina, când fusese gata-gata să declanşeze Al Treilea Război Mondial?! Sau credeţi că, mai degrabă, ar trebui să ne amuzăm de păţania Mariei Tănase, care, pentru că la o petrecere prilejuită de participarea la Expoziţia Universală, interpretase versurilcop_holocaust_mice „Saltă, Leano, curu’ svelt!“, a fost expulzată, imediat, în dimineaţa următoare, pentru că se exprimase ireverenţios la adresa lui… Roosevelt?! Căci aşa interpretaseră agenţii Serviciului Secret al S.U.A. expresia folclorică „curu’ svelt!“: o identificaseră „cu Roosevelt“ (citeşte: „cu ru’svelt“) – numele faimosului preşedinte american, în loc să fie flataţi de similitudinea fonetică, ţinând cont că Eleonore Roosevelt – Prima Doamnă! – era cam lesbiană, iar căsătoria lor era de formă şi, deci, „curu’ svelt“ era aflat de F. D. Roosevelt (care nu era poponar ca Edgar Hoover, directorul F.B.I.) în afara patului conjugal, cum avea să facă, mai târziu şi din alte motive, alt adulat adulterin preşedinte american, John Fitzgerald Kennedy! Dar, vorba lui Bill Clinton, pe care i-o şoptea Monicăi Lewinsky, pe când o gâdila cu trabucul în zona erogenă: „Mai bine curvar decât poponar ca ambasadorul american Michael Guest“! La începutul lunii mai 2014, posturile noastre de televiziune au preluat ştirea de mare importanţă internaţională cum că Monica Lewinsky şi-a publicat memoriile cu amintirile sale de neşters şi au transmis şi declaraţia ei că acel episod a făcut-o „să se simtă umilită“. Dar nu s-a precizat de ce: din cauza tipului de trabuc sau pentru că Bill Clinton nu a folosit o sculă „bio“, cum se zice acum, adică mai naturală?!

Apropo de relaţia cuplului cvasi-adulterin Clinton-Lewinsky, relaţie care nu a prea deranjat-o pe madam Hillary Clinton: ştiaţi că guvernul american a cheltuit 4 (patru!) milioane de dolari pentru anchetarea preşedintelui Clinton spre se constata cum a folosit trabucul poli-funcţional, dar pentru anchetarea doborârii Turnurilor Gemene, din 11 septembrie 2001, a cheltuit doar 800.000 de dolari?! Nu că securitatea naţională a S.U.A. ar conta mai puţin decât intromisia trabucului în vulva semi-virgină a Monicăi Lewinsky, dar, evident, guvernul S.U.A. a făcut economii băneşti pentru a fi alocate Muzeului Holocaustului în scopul „studierii aprofundate a Holocaustului“! În mod cert, din remuşcări spăsite faţă de refuzarea primirii jidanilor de pe vasul german SS Saint Louis, guvernul S.U.A. a construit Muzeul Holocaustului din Washington (unde e director şi escrocul „nostru“ Radu Ioanid; zic al „nostru“ fiindcă e jidănaş de-al „nostru“, adică e şcolit pe banii noştri şi emigrat din România)! În genocidul contra „pieilor roşii“ din S.U.A., armata americană a ucis circa 60 de milioane de băştinaşi. Vă daţi seama că, dacă ar fi construit un muzeu al holocaustului amerindienilor, ar fi cheltuit mult mai mult? Şi de unde atâţia bani, când S.U.A. sunt în pragul falimentului?! În genocidul contra africanilor comis de Imperiul Britanic, de Imperiul Olandez, de Imperiul Belgian, de Imperiul Portughez, de Imperiul Francez etc., au fost ucişi o sută de milioane de africani ca să captureze un procent dintre aceştia, pe care să-i vândă ca sclavi, îndeosebi în coloniile lor din continentele americane. Vă daţi seama că, dacă ar fi construit un muzeu al holocaustului africanilor, ar fi cheltuit şi mai mult?! Aşa, e mai comod să se facă mare tapaj de „Muzeul Holocaustului din Washington“, să se aloce bani pentru Centrul de Studii Avansate privind holocaustul celor „şase milioane“ de jidani – care e o pură fabulaţie, dar e bună pentru a arunca praf în ochi opiniei publice internaţionale şi pentru a-i extorca de bani pe cei împotriva cărora reuşesc să asmută lumea. Şi, apoi, ce să caute un muzeu al holocaustului jidanilor la Washington? Acolo ar trebui un muzeu al holocaustului japonezilor, făcut de americani la Hiroşima şi Nagasaki!

Iar, acum, guvernul S.U.A. vrea să sfeterisească şi Arhiva M.Ap.N., cum a furat Mossadul Memoriile lui Filderman, ca să facă „studii aprofundate“ despre holocaust! Cu modestie, un studiu aprofundat le ofer, şi eu, aici, drept contribuţie la „parteneriatul“ româno-american, cum procedează şi seninul ministru Duşa, care a duşamalizat problema arhivei cedate jidanilor, a duşamalizat problema desfiinţării/reintroducerii pensiilor militare ale rezerviştilor şi problema restituirii pensiilor ciuntite ale acestora, a duşamalizat problema reinstituirii statutului de militar în rezervă – pentru că, din păcate, militarii în rezervă se îmbată cu ideea că ar fi militari în rezervă, dar nu mai sunt: ei sunt nişte asistaţi social, iar taloanele cu antetul albastru (în locul celui roşu, anterior şi autentic) pe care scrie – „Pensii militare“ – este un document fals, întrucât, conform noii legi a pensiilor, nu mai există pensii de serviciu, pensii militare pentru rezervişti, ci pensii de asistaţi social. În conformitate cu legile militare anterioare şi care, acum, intră sub incidenţa legilor care reglementează funcţionarea N.A.T.O., concomitent cu mărirea soldelor de grad şi de funcţie ale militarilor activi, în aceeaşi proporţie se măresc şi pensiile rezerviştilor. Dar cum România nu mai are rezervişti, ci asistaţi social, pensiile actualilor indivizi care mai trăiesc cu iluzia că ar fi rezervişti nu se mai măresc proporţional cu creşterea soldelor militarilor activi! Ca atare, nemaiavând rezervişti, România nu mai poate fi apărată eficient în caz de război, armata actuală de „profesionişti“ fiind cu mult prea insuficientă pentru această misiune. Politologul Valeriu Mangu explică pe înţelesul celui mai puţin dotat creier de cetăţean, de politician şi de ministru:

„Apărarea face parte din natura omului şi din ordinea naturii. Dar nu numai omul este caracterizat de facultatea de a se apăra, ci, mai general, orice entitate vie, incluzând aici şi colectivităţile organizate de oameni, în particular sub forma statului. Când întregul se apără, în stare de apărare intră fiecare componentă fundamentală a lui. În cazul statului, apărarea acestuia presupune ca fiecare cetăţean al său apt de serviciul militar să se mobilizeze – ori să fie mobilizat – în acest scop.

Apărarea statului legitim este un drept şi, totodată, o obligaţie a fiecărui cetăţean, aşadar, un imperativ al raţiunii – ori o poruncă a acesteia. Nu se poate vorbi în cazul statului – ca, de altfel, în cazul oricărei entităţi vii – despre o apărare eficace, logică, dacă numai părţi ale lui sunt antrenate în acest proces ori dacă măcar un cetăţean se sustrage mobilizării ori, pe ascuns sau pe faţă, luptă împotriva întregului care este statul.

Apărarea statului legitim mai presupune ca fiecare cetăţean al său să fie legat în chip organic de oricare alt cetăţean astfel încât ceea ce rezultă să fie o entitate indivizibilă în cadrul căreia nu pot fi distinse individualităţi, ci doar voinţa unică de apărare, precum şi rezultatul ei“[12].

Desfiinţarea pensiilor militare pentru rezervişti a creat o mare şi periculoasă vulnerabilitate pentru apărarea naţională, pentru că a desfiinţat armata de rezervă a oricărui stat, care trebuie menţinută în stare operaţională în orice moment! Or, în lipsa unei pensii decente – care nici pe departe nu era o „pensie nesimţită“ – un militar în rezervă nu-şi poate prezerva capacitatea de luptă. Şi, mai mult, în cazul când pensia îi este redusă sau rămasă în urma soldelor activilor şi a preţurilor în continuă creştere, rezervistul nu mai este motivat să-şi rişte viaţa pentru a-i apăra pe asupritorii săi, ci, dimpotrivă, va lua măsuri de retorsiune. De altfel, contabila şefă a M.Ap.N., generăleasa Maria Lupu, s-a şi lăudat că face economii la bugetul ministerului prin faptul că rezerviştii se împuţinează „pe cale naturală“ destul de rapid: adică trec în lumea drepţilor fără să moară pe front şi, deci, ministerul păstrează banii la teşcherea pentru soldele „de merit“ şi sporurile de conducere ale celor din conducerea ministerului.

Apărarea statului legitim include, însă, şi apărarea pe frontul „războiului nevăzut“, adică al spionajului, al războiului informativ, care război se poartă permanent – de la biblicul Moise, care şi-a trimis 12 iscoade în ţările vecine, ca să vadă ce şi cum, până azi, când ţara este înţesată de spioni în toate domeniile şi la toate nivelele ministeriale. Arhivele militare, ca şi arhivele de orice fel, sunt obiective importante în orice război informativ, de aceea ele trebuie păstrate cu grijă, cele mai multe în regim „secret“. Ca atare, ceea ce a comis ministrul Duşa se cheamă trădare naţională, faptă pentru care, în vremuri normale, ar trebui împușcat.

De fapt, ministrul Duşa ar trebui să anuleze urgent protocolul încheiat şi, dimpotrivă, să aloce fonduri colectivului condus de colonelul Alesandru Duţu şi Constantin Botoran pentru elaborarea celorlalte două volume restante ale lucrării SITUAŢIA EVREILOR DIN ROMÂNIA, pe care, ulterior, să le-o dea celor care vor să studieze holocaustul. Vor constata că nu este vorba de holocaustul jidanilor, ci invers, de holocaustul românilor, adică produs de jidani contra românilor, cum alerta inclusiv Gheorghe Funar. Trebuie să facem orice pentru a stopa denigrarea României! Ca prime măsuri: Augustin Buzura trebuie dat afară din Academia Română, iar generalul (r.) Mihail E. Ionescu trebuie dat afară din M.Ap.N.!

Pentru a-şi ilustra mai bine demonstraţia conform căreia nu a existat nicăieri şi nicicând nici un holocaust, Arthur R. Butz insistă în analiza paralelă dintre marea escrocherie catolică numită „Donaţia lui Constantin“ şi escrocheria jidănească a holocaustului. Chiar dacă nu o spune expressis verbis, prin acribia analizei şi revenirea asupra ei în ediţiile ulterioare, Arthur Butz apreciază „Donaţia constantiniană“ ca fiind cea mai mare escrocherie din ultimele douăsprezece veacuri; în ceea ce mă priveşte, prin consecinţele sale, prin faptul că a dus la crearea celei mai bogate biserici din lume – Biserica catolică care a înlesnit şi înfiinţarea Inchiziţiei, cu toată pletora sa de crime – o consider cea mai mare înşelătorie din toată istoria cunoscută a Europei. Păstrând proporţiile, Arthur Butz consideră escrocheria holocaustului ca fiind cea mai mare din secolul XX – de aceea şi-a intitulat cartea cu substantivul cu articolul hotărât: ÎNŞELĂTORIA SECOLULUI XX! Cartea lui A. R. Butz poate fi asemuită cu un trunchi viguros şi în continuă creştere, ale cărui crengi sunt lucrările celorlalţi istorici şi cercetători revizionişti şi negaţionişti, dintre care pe unii i-am enumerat aici.

[1] Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu (cord.), ENCICLOPEDIA VALORILOR REPRIMATE. Războiul împotriva culturii române (1944-1999). Ed. Pro-Humanitate, vol. 1-2, Bucureşti, 2000; Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române: ipoteze de sociologie literară, 1944-1989, Editura D.B.H., 1999; Dan Zamfirescu, „Războiul împotriva poporului român“, Ed. Roza Vânturilor, 2000; Florin Mătrescu, HOLOCAUSTUL ROŞU, Ed. Irecson, 2008, pe http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-7694-37-6/Florin-Matrescu__Holocaustul-Rosu-vol-I-II-cu-addenda; Cornel-Dan Niculae, cu titlurile: Ofensiva iudaismului asupra României, Politica filo-sionistă a României, „Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii“. Vezi şi: „Evreii vinovaţi de crime la adresa umanităţii!!!“, pe http://forum.realitatea.net/showthread.php?t=50277. Similar, vezi şi: Walter Brewitz, FAMILIA ROTHSCHILD. De la Marea Finanţă la crearea Israelului. Editura Carpathia, Bucureşti, 2007.

[2] Radu Tudor, Un text extraordinar : Augustin Buzura – “Mândria de a fi slugă”, 13 iulie 2015, pe http://radu-tudor.ro/un-text-extraordinar-augustin-buzura-mandria-de-a-fi-sluga/

[3] Membrii Academiei Regale din Marea Britanie sunt, toți, membri onorifici: nu primesc și nu au primit niciodată vreun salariu sau vreo indemnizație de orice fel! Numai în România primesc salarii grase fără să facă mai nimic!

[4] Vasile I. Zărnescu, „Propaganda holocaustică: un gheşeft super-abject“, AlterMedia, 20 septembrie 2007, pe http://www.altermedia.info/romania/2007/09/20/propaganda-holocaustic-un-gheeft-super-abject/

[5] Vasile I. Zărnescu, „Turpitudinea năpîrlitului Andrei Marga“, AlterMedia, 31 decembrie 2013, pe http://www.altermedia.info/romania/2013/12/31/turpitudinea-napirlitului-andrei-marga/ Vezi şi: Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România, RAPORT FINAL, Ed. Polirom, 2005, pag. 253.

[6] Vasile Zărnescu, „Turpitudinea ex-regelui Mihai“, AlterMedia, 22 aprilie 2012, pe http://www.altermedia.info/romania/2012/04/22/turpitudinea-ex-regelui-mihai/

[7] *** „Arhivele MAPN, înstrăinate duşmanilor României – tăcem?“, 2 mai 2013, by eufrosin, pe http://eufrosin.wordpress.com/2013/05/12/arhivele-mapn-instrainate-dusmanilor-romaniei-tacem/ Vezi şi: Adriana Toma, „Consiliul Memorial al Holocaustului din SUA va avea acces la documentele din arhiva MApN“, în România liberă, 8 mai 2013, pe http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/consiliul-memorial-al-holocaustului-din-sua-va-avea-acces-la-documentele-din-arhiva-mapn-301381

[8] Cf., în acest sens, expunerea teoretică a lui Valeriu Mangu, ÎNLĂTURAREA LUI CEAUŞESCU AŞA CUM VA FI FOST. Editura Semper Fidelis, București, 2011.

[9] Cornel-Dan Nicolae, „MOSSAD-ul şi tehnica militară românească“, AlterMedia, 2 martie 2012, pe http://www.altermedia.info/romania/2012/03/02/mossad-ul-si-tehnica-militara-romaneasca/

[10] Paul Johnson, O ISTORIE A EVREILOR. Editura Humanitas, București, 2015, pag. 281-283.

[11] Vasile Zărnescu, „Victoria Ungariei asupra României pe Arcul de Triumf“, pe http://monitorsri.blogspot.ro/2012/01/victoria-ungariei-asupra-romaniei-pe.html

[12] Valeriu Mangu, op. cit., pag. 15-16.

Post scriptum

Subcapitolul anterior acestuia este publicat aici: http://www.altermedia.info/romania/2014/11/01/germania-a-tradat-a-doua-oara-romania/.

Textul de față este un subcapitol al cărții HOLOCAUSTUL: GOGORIȚA DIABOLICĂ, apărută în 2014, la editura Tempus. Ediția a doua va apărea în curând.

http://www.altermedia.info/romania/2015/07/15/protectorii-romani-ai-jidanilor-au-fost-asasinati/

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2018