AVRAM IANCU - CARACTERUL EUROPEAN AL REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN 1848 -1849, O CARTE CÂT O ISTORIE
Născut la 10 iunie 1955 în municipiul Lupeni, județul Hunedoara, Gheorghe Firczak este absolvent al Universității clujene Babeş - Bolyai, Facultatea de Istorie - Filosofie, Secția istorie - filosofie, obținând doctoratul în istoria culturii, la aceeaşi universitate, cu teza: INTERFERENȚE, CONVERGENȚE ŞI DIVERGENȚE CULTURALE ROMÂNO-MAGHIARE ÎN EPOCA LUMINILOR (1999), avându-l conducător pe academicianul Camil Mureşanu (1927 - 2015), căruia îi rămâne profund îndatorat de insuflarea dragostei adânci pentru istorie, şi căruia îi dedică prezenta carte, AVRAM IANCU. CARACTERUL EUROPEAN AL REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN 1848 - 1849, Editura CETATE DEVA, 2024, dedicație pe care o face şi tatălui său, şi doamnei profesoare Viorica Igelsky, din aceleaşi motive.
În centrul prezentei cărți, aşa după cum este şi normal, stă figura emblematică a personalității lui Avram Iancu, eroul şi liderul luptei pentru libertatea românilor din Ardeal, a moților din Munții Apuseni, figură susținută de istorie, de mulțimea care a urmat-o în mod deliberat, fără constrângeri, convinsă fiind, ea, mulțimea, că prin această luptă națională, va obține drepturi egale şi libertate, la fel ca şi celelalte etnii conlocuitoare ale Transilvaniei, toate acestea derulându-se într-o perioadă în care conceptul de națiune a început să prindă contur, influențând la modul decisiv mişcările de eliberare națională ulterioare.
În opinia autorului, "Scrisului istoric reprezintă (...) un exercițiu prin care oamenii ar trebui să domine trecutul aducând în prim plan valorile sale, evitând greşelile făcute de-a lungul timpului, pentru o evoluție de ansamblu a societăţii..."(INTRODUCERE), convins fiind de faptul că importanța deosebită a neajunsurilor trecutului a fost remarcabil accentuată pe parcursul Revoluției de la 1848 -1849, în primul rând pe plan european, revoluție care a cuprins spațiul bătrânului continent, de la vest la est, de la sud la nord, spațiul Europei Central-Răsăritene, şi odată cu aceasta, ṣi spațile româneşti.
După o scurtă introducere în care se constată faptul că pentru prima dată în istorie
s-a manifestat solidaritatea valorilor democratice şi înfrățirea pentru libertate a popoarelor, în lupta pentru triunful naționalităților, paşoptismul devenind un nou model de revoluție, superior celui francez din anul 1789, prin implicarea cvasigenerală a europenilor, revoluția de la 1848 -1849, marcând, aici, în Transilvania, momentului pregătitor al decisivului an 1918, autorul cărții ne dă o remarcabilă lecție de istorie prin care trece metodic în revistă condițiile istorico-sociale şi politice ale Europei secolului al XIX-lea, în mod special ale Europei între anii 1848 -1849, de unde şi cauzele revoluției, ocupându-se apoi de caracterul unitar al revoluției românilor de la 1848 -1849, cu lux de amănunte, pregătind soclul istorico-politico-economic pe care să posteze bustul lui Avram Iancu, liderul simbolic şi enigmatic al acestei mişcări, dându-i aureolă legendară şi destin românesc, prezentându-i viața şi activitatea prin cuvinte narative şi printr-un bogat material auxiliar imaginatistic.
Vorbeam mai sus despre implicarea cvasigenerală a europenilor în revoluția de la 1848. Această implicare se datorează în cea mai mare măsură, zicem noi, marelui profesor de la Collègè de France (1838 -1851), Jules Michelet, cel care a reuşit să insufle prin cursurile sale, tinerilor săi studenți din toată Europa Răsăriteană, inclusiv viitorilor paşoptişti români care studiau în Franța, şi prin ei, şi celorlalți, mai vârstnici de acasă, ideea de popor, viața morală a poporului şi rolul acestuia în alcătuirea națiunilor, pentru că, viața adevărată nu poate fi aflată decât în popor.
După Michelet, revoluția nu este rezultatul unei mişcări ideologice, ci rezultatul instinctului popular. Oamenii ei mari au pierdut-o fiindcă n-au înțeles şi n-au dat ascultare înțelepciunii populare. Printre calitățile acestui instinct popular se numără şi spiritul eroic, mai precis, puterea de sacrificiu.
Scopul suprem al lui Michelet a fost noțiunea de Patrie, pe care avea să o înalțe ca pe o dogmă în fața căreia să amuțească toate urile, pentru care toți să fie gata la orice sacrificiu.
Pentru a ajunge la noțiunea de patrie, el înaintează treptat peste fiecare formă de însoțire între oameni: prietenia, căsătoria, asociația, naționalitatea...(Valentin Lupea - LEGENDA VALAHĂ, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2022).
Ecoul operelor lui Jules Michelet pătrunde în Ardeal încă înainte de anul 1848, ecou pe care avea să-l răspândească Gheorghe Bariț prin foile editate de el, 1845, în special prin GAZETA DE TRANSILVANIA, paginile: 108, 151, 201-203, 211, 228, 238 şi 370 (Valentin Lupea - LEGENDA VALAHĂ). Astfel LE PEUPLE, cartea lui Jules Michelet, a fost una dintre cărțile pe care Bariț le-a purtat timp îndelungat cu el, iar în anul 1848, anul de universală învolburare, el însuşi aminteşte în două rânduri de ea, prima oară la serbarea junilor braşoveni, şi a doua oară în plină revoluție, protestând împotriva unor calomnii ungureşti aduse țăranului român (Valentin Lupea - LEGENDA VALAHĂ).
Lecturând conţinutul splendidei cărți a domnului Gheorghe Firczak, AVRAM IANCU - CARACTERUL EUROPEAN AL REVOLUȚIEI ROMÂNE DIN 1848 -1849, în care domnia sa vorbeşte despre condițiile europene propice atunci declanşării revoluției, nu m-am putut abține să nu evoc în căteva rânduri, figura legendară a părintelui spiritual al declanşării acesteia la nivel european, cel care a fost marele profesor Jules Michelet de la Collègè de Fance, figură pe care am prezentat-o pe larg Într-unul dintre capitolele cărții mele de literatură comparată, LEGENDA VALAHĂ, tot aşa cum nu mă pot abține, în a prezenta în câteva cuvinte destinul operei dramatice a marelui poet, dramaturg şi filosof, Lucian Blaga, cazul în speță, drama AVRAM IANCU, care dramă nu a fost primită aşa cum se cuvenea, pe scena Naționalului bucureştean, din lipsă de înțelegere, după ce Naționalul clujean, nici măcar nu a vrut să o cuprindă în repertoriu, cu toate că se juca pe scenele altor teatre europene.
Astfel, dacă în MEŞTERUL MANOLE, istoria şi mitul s-au contopit cu secole înainte, Blaga nefăcând altceva decât să adâncească elementele, situându-le pe planul dramatismului, în AVRAM IANCU lucrurile s-au petrecut altfel. "Realitatea istorică nu se oferea poetului cunoscută cu mitul pasărei care s-a făcut om"(Ion Breazu). Nu cunoaştem vreo legendă care să-l coboare pe Avram Iancu dintr-o pasăre măiastră, aşa cum se întămplă în piesă. Se pare că nici Blaga nu a cunoscut aşa ceva. De acum, singura legătură, singura apropiere între istorie şi legendă este doar opera lui Blaga, cu al ei personaj istoric ce se-ntâlneşte în fantezia poetului cu acel fragment mitic al pasărei măiestre.
Într-o scrisoare pe care ilustrul profesor, istoric şi critic literar, Ion Breazu, prieten bun cu Blaga, i-o trimite lui Radu Brateş în anul 1935, îi vorbeşte acestuia cu multă indignare despre reprezentarea necorespunzătoare a piesei AVRAM IANCU pe scena Naţionalului bucureştean, în felul următor: "La București, AVRAM IANCU aproape a căzut. De vină sunt regizorul, care n-a înțeles piesa, ṣi actorul principal (...). De vină a fost sala: cucoane de origine obscură, cu spatele gol până la şezut, care habar n-aveau cine a fost Iancu şi care sunt incapabile de a simți româneşte. Bietul Blaga este dezolat pentru această cădere, la care avea dreptul să nu se aştepte"(Valentin Lupea - VARIAȚIUN EPICE ÎN PAS DE ESEU, Editura eCREATOR din Baia Mare, 2023).
Cartea domnului Gheorghe Firczak aduce astfel în prim plan figura istorică a lui Avram Iancu, această personalitate proeminentă a paşoptismului românesc în general, făcând referire specială la situația românilor din Imperiul Habsburgic, personalitate urmată ṣi apreciată deopotrivă de contemporani, dar şi de urmaşi. "Nimic nu a fost mai important pentru Crăişorul Munților decât libertatea poporului său, afirmarea sa deplină în raport cu celelalte națiuni, pe baza egalității între acestea (CONCLUZII).