Ecouri nevăzute

Scris de Adriana Crăciun. Posted in Cultura


Volumul de poezie al lui Ioan Romeo Roşiianu, publicat de Editura eCreator din Baia Mare acum, invită la o analiză profundă.
Putem observa un fir narativ clar, care îmbină introspecția personală cu o reflecție asupra condiției umane universale.
Titlul ,,Litanii pentru sufletul gol” este intens simbolic și plin de semnificații.
,,Litanii” se referă la rugăciuni sau solicitări insistente, adesea într-un context religios sau spiritual. Această alegere de cuvinte sugerează o serie de poeme care pot servi ca meditații sau cereri adresate unei puteri superioare sau chiar către sinele interior.
,,Pentru sufletul gol” poate indica o stare de căutare, de dorință adâncă sau de lipsă în suflet, posibil o căutare de sens, de umplere a unui vid emoțional sau spiritual.


Titlul poate reflecta căutarea Poetului pentru a umple vidul sufletesc prin intermediul poeziei - fie că este vorba de absența părinților: Eram copil în casă şi tata era dus, / plecase să închine paharele cu rouă, / când mama în odaie, c-un caier şi cu-n fus/ torcea lumina lunii şi o tăia în două. (,,Odă părintelui meu”), nevoia de pace și armonie interioară și exterioară: Să ne fie viaţa bună/ gândul pomădat cu pace/ că prea mult e rău-n lume/ nu mai vrem în suflet ace (,,Legământ de pace”), sau o legătură indestructibilă cu identitatea națională și istoria: Căci avem în sânge dragostea de ţară/ că avem în inimi dragostea de neam/ că sfinţim icoana românească iară/ şi-o să fim prin vremuri la fel cum eram. (,,De sufletul neamului”).
Multe poeme din acest volum sugerează o conexiune puternică între Poet şi familie, între Poet și națiune, care poate fi interpretată ca o căutare a identității în rădăcinile și tradițiile ancestrale.
Această căutare a identității este un element cheie în poemele de faţă, indicând adesea un conflict între individ și normele sociale sau familiale.
Un alt aspect relevant este explorarea dualităților: viață și moarte, iubire și durere, prezent și trecut.
Poezii precum ,,Dor de Moarte” (mi-e dor de-o taină pusă la mezat/ cu viața mea pariul să îl rup/ mi-e dor de somnul încă ne-nviat/ de somnu-n care visele irump), ,,Dar de viață lungă” (ce să-ți aduc iubito dintre zări/ poate un viscol adormit în zare/ poate o noapte-ngenuncheată-n mări/ sau poate-o viață-n inima ce moare), și ,,Închinarea POETULUI” (acum se moare-n liniștea păgână/ când timpul a-mpietrit o amintire/ o zână din poveste cea mai bună/ sădește-n somnul pruncului iubire) reflectă o conștientizare evidentă a efemerității vieții și a inevitabilității morții.
Această acceptare a mortalității, împreună cu o apreciere a splendorii și durerii existenței, este centrală în lucrarea Domnului Roşiianu și rezonează cu conceptul freudian ,,Thanatos”, instinctul morții, care coexistă cu ,,Eros”, instinctul vieții.
În teoriile lui Freud, Eros și Thanatos sunt văzute ca forțe opuse, dar interconectate.
Eros reprezintă tendințele de viață, iubire și creativitate, în timp ce Thanatos reprezintă tendințele spre moarte, distrugere și agresiune.
Înțelegerea complexității și interacțiunii dintre aceste două forțe a devenit un subiect central în psihanaliză, dar și în domenii precum literatura și filosofia, unde conceptele sunt adesea explorate și reinterpretate, iar Ioan Romeo Roşiianu pare a-şi creiona liric o sinteză a unei teze de doctorat pe aceste teme.
Elementele de natură, reflectate în titluri precum ,,Cerul iarba-n dimineți pălite” (Sărută cerul iarba-n dimineți pălite/ se face frig în lumea mea de fum/ e iederă tăcerea moartă-n clipe/ pocalul visului e spart de-acum)
 și ,,Merg pe ape limpezi” (merg pe ape limpezi cu marămi de vânt/ port cu mine visul mort la jumătate/ cerul se înclină până la pământ/ soarele-şi clădeşte prin livezi palate), sugerează o legătură intimă cu lumea naturală, simbolizând puritatea, renașterea și ciclicitatea.
Aceasta poate fi văzută ca o extensie a temelor vieții și morții, sugerând o reconciliere cu ciclurile naturale ale existenței.
De asemenea, titluri precum ,,Iluzia de val” (în somn descânt de vrajă și-un vis se-nfiripa/ păcatul strivea rana și trupul se-ndoia/ speranța de-nviere în biblii rămânea/ și trecător prin viață poetul amuțea) și ,,E imposibil, Doamnă!” (e imposibil doamnă să visezi/ că zările-s departe pentru tine/ căci te-ai născut din pulberi să pictezi/ o frescă nouă: furtul de sabine) indică o luptă internă cu realitatea și percepțiile subiective adesea regăsite in lumi onirice.
Această luptă internă poate fi văzută ca o reflectare a conflictului între ,,eu”, ,,supraeu” și ,,identitate”, concepte fundamentale în teoria freudiană.
Eul, supraeul și identitatea sunt concepte esențiale care interacționează pentru a forma structura personalității și a comportamentului uman. ,,Eul’’ reprezintă partea conștientă, gândirea rațională și percepția realității, în timp ce ,,Supraeul’’ încorporează normele morale și idealurile internalizate.
Identitatea, ca rezultat al interacțiunii dintre eu și supraeu, este un amalgam de sine conștient și valori internalizate, modelând felul in care individul se percepe și se comportă în lume.
Această complexă dinamică influențează modul în care o persoană își controlează experiențele, luând decizii și adaptându-se la mediul social.
Analizând alte poeme, putem surprinde alte elemente cheie și simboluri definitorii ale poetului.
M-am dus să mă-ntâlnesc cu mama, /mâna aspră-a tatei s-o sărut, /ochii bunei să-i șterg cu năframa/unei pulberi negre de pământ. (Inscripție pe-o cruce rece)
Aceasta este o poezie sfâșietoare despre pierdere și doliu, meditând asupra morții și a memoriei celor pierduți.
Poetul se adresează părinților și bunicilor decedați, exprimând dorința de a păstra vie amintirea lor.
Poezia utilizează imagini și simboluri legate de moarte și doliu, precum ,,pulberi negre de pământ” și ,,tină”, creând o atmosferă melancolică și un sentiment apocaliptic.
Și mai ningea și crengile plângeau/ se răsuceau sub cruce dușii mei/ nu știu de ce silabe nemureau/ lumini și umbre printre tei (Descântec de iarnă și nimic)
Poezia transmite tristețe, eul liric cugetând asupra vieții.
Versurile sugerează o luptă interioară și o confruntare cu sentimentul de gol existențial, simbolizată prin imaginea zăpezii și a iernii.
Stilul este introspectiv și simbolic, folosind imagini și elemente ale naturii, precum zăpada și crengile, pentru a reflecta starea interioară a Poetului.
Poezia creează o atmosferă de singurătate și contemplare profundă.
Și-am să te plâng cu ochii mei de gheață/și-am să te port în suflet uneori/ îmi vei sculpta amiezile pe față/ mă vei trăda de-atâtea ori (Povestea plânsului)
Această poezie explorează tema durerii și a pierderii, evidențiind sentimentul de trădare și singurătate. Poezia sugerează un dialog între eul liric și o persoană iubită, posibil pierdută sau niciodată găsită.
Stilul este încărcat emoțional și evocativ, folosind metafore puternice precum ,,ochii mei de gheață”, „doar lampadare lumina-vor calea ce s-a uscat sub pașii nimănui”  pentru a ilustra durerea și sentimentul de abandon.
Poezia transmite o senzație de inevitabilitate în ceea ce privește suferința și pierderea.
Domnul Roșiianu folosește limbajul poetic pentru a explora teme cruciale ale condiției umane, precum suferința, pierderea și introspecția.
Imaginile vizuale puternice și simbolismul contribuie la crearea unor versuri care rezonează cu cititorul.
Aceste poezii deschid un dialog despre natura umană, relațiile dintre părinți și copii, dorința de pace interioară și exterioară, și impactul istoriei și culturii asupra conștiinței individuale și colective.
Poetul folosește metafore și simboluri puternice pentru a explora aceste teme, reflectând o înțelegere unică a condiției umane.
Deschidem cartea unde ne întâmpină poza autorului, un bărbat matur, cu privire intensă, cu un ușor rid între sprâncene, ceea ce poate sugera fermitate. Postura sa este relaxată, cu brațele încrucișate, ceea ce ar putea transmite o atitudine de încredere sau confort în mediul său.
Răsfoind cartea, descoperim un spirit complex, care dăruiește chintesențe, adesea într-o contradicție totală cu bărbatul care ne zâmbește din poză.
Prin aceste creații, Poetul Roșiianu îi îndeamnă pe cititori să sondeze adâncimile sentimentelor umane și să mediteze asupra propriei trăiri și a esenței umanității. Lectura acestei opere poate reprezenta o călătorie intensă și fertilă pentru cei pasionați de poezia actuală.

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2024