BOGDAN NICOLAE GROZA, RĂTĂCIND PRINTRE VÂRSTE ȘI ANI, Editura ECREATOR, Baia Mare, Maramureș, 2023
Motto: „O cruciuliță cu șnur tricolor îmi este talisman,
Doamne, îți mulțumesc de toate!
Și pentru încercări și sănătate.” (Retrospectivă)
Cartea cu titlul de mai sus cuprinde două secțiuni: Joaca de-a copilăria și În contratimp cu vârsta.
Volumul de poezii începe cu o profesiune de credință - o poezie în care se apelează la „ iubirea pentru poezie” : „Ea m-a găsit pe mine încă din adolescență/ Pot să spun că ea a fost prima mea iubire/ Avea într-însa ceva unic, o... incandescență/ ce m-a cucerit instand într-o subtilă/ trăire!” ( Prima mea iubire )
Ajuns la o vârstă matură poetul Bogdan Groza caută cuvinte potrivite care să exprime drumul său prin viață:
-acoperit și înconjurat de ape tulburi neliniștitoare precum Bacovia. ( Acoperit de ape)
-nostalgia timpului liber - zen cu acel „farniente” al zilei libere de stres și potrivită spre visare ( Să fiu zen )
„Chiar dacă-i toamnă lungă....și rece, cocorii din mine nu vor să mai plece...
Stau cam trambala - arată nefericirea în falsa fericire de o zi. Există în schimb un leac pentru Toate mă dor - „Chiar nu există un leac pentru astea?/ -Ba da, aud un glas dintr-o mică stea/ Când vei iubi intens tot ce nu-ți aparține/ Atunci te vei simți complet bine!”
Meditația filozofică începe să umple sentimentul din versuri invocând copilăria din suflet:
„Las amintirile să mă năpădească/ si zâmbesc nestingherit și calm/ frigului care mușcă din mine/ și se transformă într-un abur cald, visător...”
„Așteptare ciudată” de copil, adolescent și adult: „Un soi de așteptare ciudată ce nu are uși și ferestre/ Unde încerc să intru pentru a-mi recăpăta tinerețea/ Văzută șăgalnic cu ochi de copil neastâmpărat.”
„Totul vorbește, și focul și apa.../ Culorile au și ele un grai al lor./ Vorbește și gândul, vorbește și pleoapa/ Vorbește licărirea stelelor.”( Totul vorbește)
Poetul va câștiga „meciurile de subestimare/ cu mine însumi” deși:
„Ce scriu eu, uneori, nu e poezie...
Ci un fel de sentiment șoptit din preaplinul
Unui suflet nărăvit la monoloagele
Pe care o inimă în așteptare le îngână delirant.”
La plajă, la mare, soarele parcă delirează: „Să-mi fac ce-mi place, asta mi-e dorința... / Să trec senin prin viață lepădând urâtul/ Și când peste nori mi se înalță cântul/ Să pot să-mi întregesc conturul și ființa... ” (Să fac ce-mi place!)
„Nu fugi copilărie din sufletul meu,/ până nu ajung din urmă/ vârsta inocenței/ și jocurile care-mi amintesc/ că am fost cândva / al tău.”( Copilului din mine)
Suflet mereu tânăr/ ancorat în jocurile copilăriei în numărători nenumărate( an-tan-tichi-tan, se-ver că-pi-tan, anta-lache, bumba-lache/ glonț! ) - ca și anii, ca și toate-n viața asta numărate.... doar ... amintirile rămân „nesiguranța gândului stingher/ și dorul de copilăria noastră.”( Doar amintirile rămân )
În „Prințul insulei din mine”realitatea prinde contur în iluzie, abstractul în concret/ visul în visare,/ visarea în real/ lumini și umbre sub tâmple. Sugerez autorului să scrie proză poetico-filozofică asemănătoare cu cea care are titlul de mai sus.
Poetul se pregătește la descoperirea sinelui: „Ca să arăt că-s artist, și că/ existența mea e mai mult poetică/ Am capul în nori, precum alți creatori,/ cred în arta mea și-n ale ei valori/ că prin tot ce scriu în starea mea sufletească/ îi fac pe alții să se regăsească.” (Regăsiri)
Fixarea îngerilor pe retina visării, vag și puternic sentiment al uimirii în fața misterelor vieții și a luminii - scriitorul Bogdan Nicolae Groza continuă lumina din gând interior spre un cer al speranței în al 47-lea an ca perspectivă „să-mi fac trăirea din nou expansivă.”
Ca o concluzie la gândirile poetice redate mai sus pot spune că poeziile scrise în acest volum dovedesc încă o dată că omul-poet Groza Bogdan Nicolae trăiește simultan în trei dimensiuni temporale - trecutul prin amintirile frumoase ale copilăriei, prezentul matur prin vise și realizări/ realități sentimentale și... viitorul luminos al existenței sale.