UK Bookmakers

Impreuna contra Pedepsei cu Moartea (Partea IV). Contextul abolitionist in lume in timpul celui de-al 6-lea Congres International Contra Pedepsei cu Moartea (Oslo, Norvegia/21-23 iunie)

Scris de Thomas CSINTA. Posted in Ancheta


Motto 
: "Multi  dintre cei care traiesc  ar merita sa moara, iar dintre cei morti,  ar merita sa traiasca. Puteti sa le acordati aceasta sansa ? In acest caz, sa nu fiti prea prompti in privinta pronuntarii pedepsei capitale" (J.R.R. Tolkien, 1892-1973, scriitor, poet si filizof britanic, autor al The Lord of the Rings)

In ciuda participarii unui numar impresionant de personalitati remarcabile ale vietii politice internationale, ale organizatiilor nationale (internationale) pentru apararea drepturilor omului,  oameni de stiinta, laureati al Premiului Nobel pentru Pace, in ciuda faptului ca romanul Ionut-Alexandru Gologan, condamnat la moarte in Malaezia isi asteapta executia in Culoarul mortii, nicio personalitate politica romana sau persoana juridica (organziatie care militeaza pentru drepturile omului) inregistrata in Romania, nu a considerat utila participarea sa la acest al 6-lea Congres International contra Pedepsei cu Moartea (Oslo/21-23 iunie 2016).

 

In general, eu nu cred in nevinovatia celor condamnati la moarte pentru trafic de stupefiante in tarile Asiei de Sud-Est si in particular, al  francezului  Serge Atlaoui (Indonezia, 2007), respectiv,  al  romanului  Ionut-Alexandru Gologan (Malaezia, 2013),  dar abolitionist convins cum sunt, consider, ca nicio fiinta umana, in aceasta lume trecatoare si muritoare, pentru nicio infractiune criminala (nici macar ˝grava˝, dar cu atat mai putin pentru una delictuala-mai ˝putin grava˝ !),  nu merita sa fie condamnata la Pedeapsa Capitala. Pentru ca aceasta fiinta umana, indiferent de starea sa juridica  (in libertate sau privata de liberate) este intotdeauna o sursa inepuizabila de inspiratie si de creatie, care poate contribui, intr-un fel sau altul, direct sau indirect la  progresul  si prosperietatea societatii civile.

Un exemplu de necontestat este cazul Profesorului Philippe Maurice, simbolul abolirii Pedepsei Capitale in Franta. Condamnat la moarte in 1980 si neexcutat (gratiat de catre François Mitterrand), astazi, el este unul dintre cei mai recunoscuti si apreciati istorici medievalisti contemporani pe plan mondial. (A se vedea pentru detalii si ciclul de articole al autorului consacrat abolirii Pedepsei Capitale in Franta: "33 de ani de la abolirea Pedepsei Capitale in Franta": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/05/thomas-csinta-33-de-ani-de-la-abolirea.html)

In sfarsit, daca Serge Atlaoui si Ionut-Alexandru Gologan nu vor fi executati (iar ulterior, pedepsele lor vor fi comutate la inchisoare pe viata), acest lucru, sub nicio forma, nu se va datora interventiilor presedintilor Frantei (François Hollande) si (sau) a Romaniei (Klaus Iohannis), ci in exclusivitate, datorita interventiei organizatiilor (miscarilor) abolitioniste deosebit de influente, reconoscute pe plan mondial,  bine structurate si active in lume: ECPM (Ensemble contre la Peine de de Mort-Impreuna contra Pedepsei cu Moartea din Franta, careia apartin si eu),  ADPAN (Anti-Death Penalty Asia Network-Malaezia), SUHAKAM (Comisia Drepturilor Malaeziei), Bar Council of Malaysia (Badan Peguam Malaysia-Baroul Avocatilor din Malezia), respectiv, MADPET (Malaysians Against Death Penalty & Torture).

Nota : ECPM (Together Against Death Penalty-Impreuna contra Pedepsei cu Moartea) este o organizatie francofona renumita  (de referinta)  de lupta contra pedesei cu moartea, cu sediul central (general)  la Paris (prezenta si in SUA la New York, respectiv, in Canada la Montral), creata in octombrie 2000 de catre francezii  Michel Taube si Jean-François Daniel, avand ca scop promovarea abolirii universale in lume a Pedepsei Capitale (Pedeapsa  cu Moartea), facand lobbying pe langa instantele internationale CDP (Comisia Drepturilor Persoanei) al l’ONU si FDP (Forumul Drepturilor Persoanei) al UE, fiind un membru activ al Comitetul de pilotaj CMPM  (Coalitia Mondiala contra Pedepsei cu Moartea).Printre membrii organizatiei il regasim pe Profesorul  Philippe Maurice, Director de Cercetari in Istorie Medievala la EHESS (Scoala Superioara de Inalte Studii in Stiinte Sociale), fost condamnat la moarte (1980), simbolul abolirii Pedepsei Capitale in Franta, precum si pe Profesorul de Drept Robert Badinter,  abolitionist convins, parintele abolirii Pedepsei Capitale in Franta (1981), aparator benevol in anii 1970 a zeci  de condamnati la moarte, care asteptau sa fie ghilotinati, cu celebra "masina umana si democratica a mortii" a lui  Jeseph-Ignace Guillotin, Medic, Om politic si Deputat francez, care in sedinta Adunarii Nationale din 1789, dupa succesul Revolutiei franceze si Declaratia Drepturilor Omului si al Cetateanului, propune reformarea vechiului Cod Penal francez, prin intermediul a 6 articole fundamentale, iar mai tarziu, in sedinta din 20 martie 1791,  utiulizarea unei masini: "mecanice, eficace, sigure", dar in special : “umane” si “democratice”, pentru executarea sentintelor de condamnare la moarte, caruia îi propune si numele : Louisette! (dupa numele Doctorului J. Louis, Secretar al Academiei parisiene de Chirurgie care a studiat, a pus la punct si a perfectionat masina!)Un alt membru reputat ECPM este si Profesorul Rick Halperin (SMU-Southern Methodist University, Dallas), cunoscut pentru convingerile sale abolitioniste,  membru al CAIUSA (Chair of Amnesty International, USA). Tristan Mendès France, reputat scriitor si jurnalist francez, fiul matematicianului si profesorului emerit de renume de la Universitatea Bordeaux, Michel Mendès France si nepotul marelui Om  politic de stanga, Pierre Mendès France, fost Prededinte al Consiliului in Franta (19 iunie 1954 - 5 februarie 1955)  in timplul Republicii a IV  (27 octombrie 1946 - 4 octombrie 1958), a fost Presedinte al ECPM  pana in 2007.In prezent aceasta organizatie are ca Director general pe Raphaël Chenuil-Hazan si Director de Programe pe Nicolas Perron.

 

            PREAMBUL

            „Dreptul de a trai este cel mai important dintre toate drepturile  (fundamentale) ale Omului” (Robert Badinter, Profesor de Drept Penal, fost Ministru al Justitiei/23 iunie 1981-19 februarie 1986;  Parintele abolirii Pedepsei Capitale in Franta/9 octombrie 1981-votat de catre Adunarea Nationala pe 18 septembrie 1981 cu 363 de voturi pentru si 117 voturi contra, adoptata in Senat pe 30 septembrie 1981 cu 161 pentru si 126 contra; participant la elaborarea Constitutiei Romaniei/1991;  fost Presedinte al Consiliului Constitutional Francez/4 martie 1986-4 martie 1995).

Al 6-lea Congres International contra Pedepsei cu Moartea, organizat de catre ECPM,  sponsorizat de catre Franta, Norvegia si Australia (la care am fost invitat si eu, si care incepand din anul 2001 a devenit un eveniment abolitionist de anvergura mondiala de prim rang, a se vedea: http://necenzuratmm.ro/editorial/50889-al-6-lea-acongrs-mondial-contra-pedepsei-cu-moartea.html), avandu-l ca Presedinte de onoare pe Profesorul Robert Badinter (ECPM) s-a desfasurat la in Sala Operei din Oslo (Norvegia) in perioada 21-23 iunie.

In partenariat cu CMPM (Coalitia Mondiala contra Pedepsei cu Moartea) care la acest congres (in cadrul a 2 sedinte de comunicari stiintifice, 6 mese-rotunde, 6 ateliere-academice si 9 evenimente paralele legate de abolirea pedepsei cu moartea) a reunit societatea civila internationala (atat politica cat si cea juridica/judiciara), a fost reprezentata de aproape 150 de delegatii (universitari, cercetatori, oameni de stiinta, oameni politici, etc.), reprezentand peste 50 de organizatii, avand ca principal obiectiv, elaborarea unor strategii abolitioniste la scara nationala (dar si regionala, respectiv, internationala), in vederea abolirii universale a pedepsei capitale (in viitorul, relativ,  apropiat), intr-un context in care inca anul trecut (in 2015), in total, ar fi fost executate cel putin 1. 634 de persoane (un record absolut in ultimul sfert de deceniu).

Cu ocazia ceremoniei de deschidere (ale lucrarilor Congresului), Comitetul de Pilotaj a adus in dezbatere (in „Satul Abolitiei”)  si consacrarea zilei de 10 octombrie 2016, ca ziua internationala (mondiala) contra Pedepsei cu Moartea, organic legata de problematica sanctiunii penale cu moartea  pentru actele de terorism, cu sloganul „Exécuter est l’arme des terroristes. Arrêtons le cycle de la violence” (A executa  este arma teroristilor. Sa oprim ciclul violentei).

In seara zilei de  22 iunie, organizatorii Congresului n-au ezitat nici sa lanseze (intr-un Amfiteatru a Universitatii din Oslo) si o serata cu un program cultural (surpriza!) intitulat: Vivre avec la peine de mort” (A trai cu pedeapsa cu moartea), animat de catre realizatorul Will Francome, la care au fost invitati si condamnatii la moarte (pe nedrept), iar ulterior, achitati (care in cadrul unui proiect „ Sunny Sanctuary „ vin in sprijinul familiior celor condamnati pe nedrept): Sonia Jacobs (n.1947/Sunny, sanctionata cu pedeapsa capitala/cu scaunul electric, pentru asasinarea pe 20 februarie 1976 a doi politisti Phillip Black/Florida highway patrolman) si Donald Irwin/visiting Canadian constable friend, in compania prietenului ei Jesse Tafero (cu cei 2 copii ai lor, un baietel de 9 ani, respectiv, o fetita de 10 luni) si un amic al acestuia, Walter Rhodes, in timpul unui control de rutina pe o autostrada la Broward County in Florida/SUA), respectiv, Peter Pringle (n.1939, condamnat la moarte prin spanzurare, tot pentru uciderea a doi ofiteri de politie apartinand Garzii Síochána, in Irlanda) care s-au casatorit la New York pe 13 noiembrie 2011 (dupa ce s-au intalnit pentru prima oara la un Pub la Galway/Irlanda, cu ocazia unei Conferinte organizata de catre Amnesty International, in 1998), act consemnat in istorie ca uniunea oficiala a doi condamnati la moarte, ulterior, disculpati (achitati).

Astazi traiesc in vestul Irlandei (in mediul rural, „departe de lumea dezlantuita”!), iar in cadrul proiectului lor comun „ Sunny Sanctuary „ prin intermediul organizatiei (caritatitve juridice) Amicus,  vin in sprijinul celor care se confrunta cu mediul carceral, respectiv, ai celor care sunt defavorizati social.

Daca Sunny (68 de ani), timp de 16 ani si jumatate de detentie (dintre care 5 in izolare/Florida’s Death Row) intr-o inchisoare de maxima siguranta (timp in care cei doi copii ai sai au fost integrati fortat in sistemul de plasament familial) si-a sustinut cu vehementa nevinovatia (fiindu-i comutata pedeapsa la inchisoare pe viata in 1981), iar in apel (dupa lungi si laborioase proceduri judiciare) a fost achitata pe 9 octombrie 1992, Pringle (77 de ani), conoscut autoritatilor judiciare pentru apartenenta sa la IRA/Armata Republicana Irlandeza, clasata organizatie separatista terorista  (printre ultimii condamnati la moarte in 1980/pe 27 noiembrie), acuzat ca ar fi fost unul dintre cei 3 raufacatori care cu ocazia unui bracaj (hold-up/jaf armat) la o banca ar fi ucis 2 oameni ai legii (Henry Byrne si John Morley, masina carora ar fi fost lovita intentionat de catre cea a hotilor, dupa jaf), cu 11 zile inainte sa fie spanzurat (in iunie 1981), a aflat de la directorul penitenciarului ca  Presedintele Irlandei Patrick John Hillery,  i-a comutat pedeapsa cu moartea, la inchisoare cu executare, intr-un penitenciar de maxima siguranta (o recluziune criminala de 40 de ani, fara posibilitatea unei eliberari conditionate),  in apel reuseste si el sa obtina anularea pedepsei (povestita cu detalii in cartea sa „About Time” aparuta pe 1 octombrie 2012 la The History Press Irlanda/224 pag. ISBN: 978-1845887605).

Studiind dreptul penal in inchisoare si devenind propriul sau avocat, in 1992, Inalta Curte de Justitie îi va redeschide dosarul, fiind eliberat pe cautine, iar ulterior achitat si eliberat in 1994, fara rejudecarea procesului sau.

Mentionam aici si faptul ca, atat Sunny (pe atunci hippie/hippy) cat si Tafero (suspectat ca ar fi participat la un bracaj, aflat in libertate conditionata) sunt condamnati la moarte, datorita depozitiei lui Rhodes (considerata fiabila!), acesta din urma fiind condamnat la inchisoare pe viata (de 3 ori).

In timpul executiei cu scaunul electric (2.400 de Volti) a  lui Tafero (in 1990, in coditii epuvantabile/deplorabile), acesta functioneaza prost (defectuos), motiv pentru care condamnatul va primi 3 socuri electrice (consecutiv), iar capul acestuia ia foc, fiindu-i necesare 7 minute, pentru a muri, in sfarsit.

In urma tragicului eveniment, Rhodes, face dezvaluiri complete si recunoaste faptul ca el ar fi fost cel vinovat, cel care ar fi tras asupra celor doi politisti.

Din contra, Pringle, cunoscut autoritatilor politienesti si judiciare pentru ideile sale independentiste, era ferm convins ca in acele vremuri in Irlanda o executie „ar fi fost o siuncidere politica” si spera ca pedeapsa lui sa fie comutata la inchisoare (fie pe viata, fie maxima in executare), dar n-ar fi acceptat, sub nicio forma nici aceasta sanctiune!

In sfarsit, daca in Irlanda pedeapsa capitala a fost abolita in 1990 (ultima executie avand loc  in 1954), iar ceilalti doi cagulati (mascati) cu care Pringle ar fi participat le hold-up sunt incarcerati si astazi (de peste 3 decenii de la comiterea acestuia), in Statul Florida (SUA-in care pedeapsa capitala a fost restabilita in 1976/aplicata din 1977, si astazi inca in 34/50 state pedeapsa cu moartea este in vigoare, iar in 31 se si aplica),  primul stat care s-a conformat  exigentelor Curtii Supreme a SUA (si unul dintre cele mai sangeroase dintre care aplica cel mai des pedeapsa cu mortea/92 de executii, dupa Texas/537, Oklahoma/112, Virginia/111, si inainte de Missouri/87 ), in zilele noastre 395 de condamnati la moarte isi asteapta executia (dintre cei 3.056/SUA cu 56 femei)  prin injectie letala (la Inchisoarea de Stat Starke/Inchisoare de Stat Florida), incepand din 2000 (spanzurare/spanzuratoare, pana in 1924, scaun electric/1924-2000), fiind executati de atunci si pana in prezent, 45 de persoane/in medie dupa 14-15 ani de detentie petrecuti in culoarul mortii (6/2000, 1/2001, 3/2002, 3/2003, 2/2004, 1/2005, 4/2006, 2/2008, 2/2009, 1/2010, 2/2011, 3/2012, 7/2013, 8/2014). 

Statele mai sus mentionate, sunt urmate de Georgia (66), Alabama (57), Ohio (53),

Carolina de Sud si de Nord (43), Arizona (37), Louisiana (28), Arkansas (27), Mississippi (21),

Indiana (20), Delaware (16), California (13), Illinois si Nevada (12), Utah (7), Tennessee (6), Maryland si Washington (5), Nebraska, Kentucky, Montana, Iado, Dakota de Sud, Pennsyilvania si Guvernul American, (3), Oregon (2), Noul Mexic, Colorado, Wyoming

si Connecticut (1).

In aceasta perioada insa, merita sa remarcam faptul ca numarul de executii a trecut de la 98 la 35, o scadere impresionanta, in contextul in care daca in 1994, 80% dintre americani erau favorabil sanctiunii penale cu moartea, astazi numai 63%  dintre ei militeaza in favoarea ei, iar dintre cei 8.466 de condamnati la moarte (incepand din 1977), la 38% dintre ei pedeapsa le-a fost comutata in apel la inchisoare pe viata (in principiu), la 35% dintre ei sanctiunea este mentinuta si 16% dintre ei au fost executati.

Amintim aici si faptul ca in SUA, exista state care au in legislatia lor pedeapsa cu moartea chiar si pentru infractiuni criminale care nu sunt crime de sange (fara a fi aplicate):

-          Sperjur care antreneaza executia unui nevinovat (California, Idaho)

-          Viol comis asupra unui copil (lege declarata neconstitutionala sub Administratia Kennedy (Texas, Oklahoma, Carolina dee Sud, Florida, Louisiana, Georgia)

-          Viol asupra unui adult in caz de recidiva (Montana)

-          Trafic de droguri in cantitati importante care antreneaza moartea unui (unor) consumator(i) (Florida, Missouri, Guvernul Federal)

-          Tradare nationala (Arkansas, California, Colorado, Georgia, Illinois, Louisiana, Mississippi, Missouri, Washington)

-          Deturnare de avion (Georgia, Missouri)

-          Rapire si sechestrare de persoane (kidnapping) cu circumstante agravante (Colorado, Idaho, Missouri)

-          Conspiratie (din partea unei organizatii criminale) cu scopul asasinarii unui jurat, a unui martor sau ofiter/autoritate publica (Guvernul Federal)

In sfarsit, marturia lui  Sonia Jacobs si Peter Pringle este urmata de catre cea a lui  Suzan Kigula (astazi benevola  in cadrul organizatiei „African Prison Project” care apara drepturile prizonierilor, in special, ai celor incarcerati pe nedrept), condamnata la moarte (prin spanzurare) in Uganda (tara care utilizeaza ca metode de executie spanzurarea in condamnarile la moarte civile/Section 99(1) of the Trial on Indictments Act si impuscarea in cazul celor militare).

Ea a facut eforturi iesite din comun (supraomenesti!) pentru a deveni avocata (in inchisoare) cu scopul de a se putea apara, pentru a-si proba nevinovatia.

Acuzata ca si-ar fi ucis sotul (cu ajutorul bonei), marturia baietelului ei vitreg (atunci in varsta de 5 ani) care a declarat ca ar fi vazut-o ucigand-i tatal cu o maceta (cutit de dimensiuni mari,  cu o lama de cca 40 mm utilizat la taiatul trestiei de zahar si a bananelor, respectiv, pentru defrisarea tufisurilor in padurile tropicale), Suzan Kigula a fost condamnata la moarte in iulie 2000 (fiind eliberata cu putin timp inainte de debutul Congresului), iar din cei 16 ani de recluziune criminala (executati), 11 ani, i-a petrecut in Culoarul mortii.

De fapt, ea a fost eliberata in 2003, dupa ce a formulat o petitie constitutionala (in fata Curtii Constitutionale) in care contesta obligativitatea pedepsei cu moartea (aprobata de catre Curtea Constitutionala si confirmata de catre Curtea Suprema de Justitie!), fiind astfel rejudecata si condamnata la 20 de ani de recluziune criminala.

Mentionam aici si faptul ca Uganda este o tara „abolitionista in fapt”, ultima executie in aceasta tara a avut loc in 2005.

Daca in 2013 numarul celor condamnati la moarte era de 420, astazi, numarul acestora a scazut la 208 (197 de barbati si 11 femei), celorlati condamnati pedeapsa cu moartea fiind comuatata la cea de inchisoare (in executare) in temeiul Kigula Judgment (Suzan Kigula).

Din contra, daca in aceasta tara pedeapsa cu moartea est pronuntata de catre instantele judecatoresti, cu precadere, pentru crima sau acte (infractiuni) criminale antrenand  moartea (inclusiv, terorismul), aceasta poate fi pronuntata insa si in absenta crimelor de sange (complicitate la acte de terorism cu consecinte grave, viol cu circumstante agravante, crime economice de mare anvergura, crime militare, tradare nationala, etc.), dar nu poate fi pronuntata in cazul minorilor (mai putin de 18 ani),  in persoanelor cu tulburari mentale sau deficienta intelectuala, precum si in cazul femeilor insarcinate.

Discursul lui Kigula a fost urmat de catre cel al lui Hideko Hakamada (in varsta de 83 de ani), soara lui Iwao Hakamada (n.1937, fost boxer profesionist, care astazi sufera de grave problme psihice/psihiatrice ca urmare a incarcerarii pe nedrept), acuzat de cvadrupla crima de sange in 1966 si condamnat la moarte in 1968, care timp de 48 de ani de detentie, dintre care 46 in Culoarul mortii, si-a asteptat executia, inainte sa fie eliberat si disculpat, in 2014. (A se vedea pentru detalii si articolul autorului: „Padurea spanzuratilor”: http://necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/43842-padurea-spanzuratilor.html).

Arestat in cursul lunii august 1966 pentru uciderea crapuloasa a patronului uzinei de soia in care lucra, respectiv, a familiei acestuia (sotia cu cei doi copii ), precum si pentru jaful comis la proprietatea lor din Shizuoka (ceea ce recunoaste datorita unui interogatoriu deosebit de „agresiv”: 264h00 in 23 zile!) si ulterior, incendierea acesteia (pe 30 iunie 1966),  Hakamada este condamnat la moarte in 1968 (confirmat de catre Curtea Suprema in 1980), prin spanzurare.

In ciuda faptului ca acesta s-a retractat ulterior si si-a clamat (sustinut) inocenta (nevinovatia), sanctiunea penala pronuntata in prima instanta este mentinuta de catre Curtea de Apel din Tokyo, in 1976, iar mai tarziu si de catre Curtea Suprema a Japoniei, in 1980.

Tentative de revizuire al procesului sau (toate avortate!) au avut loc in 1994, 2004, precum si in 2008.

Insa, conform Judecatorului Hiroaki Murayam,  incepand cu acest deceniu, tehnicile moderne de analiza al ADN, au reusit sa puna in evidenta faptul ca cel identificat la locul crimei, precum si pe obiectele apartinand victimelor (inclusiv, hainele lor)  nu-i apartineau, motiv pentru care, el este pus in liberate pe 27 martie 2014, dupa aproape 48 de ani de recluziune criminala (dintre care 46 in Culoarul mortii), devenind astfel, cel mai vechi condamnat la moarte (record absolut).

Iesita din comun a fost si istoria lui Byson Kaula (plasat in detentie provizorie pe 4 iunie 1992), condamnat la moarte in Malawi (sud-estul Africii) situat intre Zambia, Mozambic si Tanzania, care lucreaza astazi ca profesor benevol in mai multe inchisori ale tarii.

In total, dupa 24 de ani privati de libertate (3 ani in detentie provizorie pana la proces, 10 ani in Culoarul mortii/dupa condamnarea sa la moarte si 11 ani exacutati in cadrul unei condamnari la inchisoare pe viata), Kaula ste eliberat pe 20 februarie 2015, gratie proiectului  Kafantayeni (sustinut de catre Malawi Human Rights Commission).

In 1990, acesta achizitioneaza o proprietate la Mangochi (Malawi) de la un membru a sectei Martorii lui Iehova (ravnita si de catre altii, in special politicieni locali!), care din motive politico-religioase, era obligat sa-si paraseasca tara.

La putin timp, un angajat al lui/sau, atins de o boala mai rara (malarie cerebrala), pe care incearca sa-l trateze la el acasa, moare dupa doua saptamani de agonie, in Kankao Rural Hospital din Balaka (Malawi), motiv pentru care dupa cca 6 luni de la acest incident, pe 4 iunie 1992 este inculpat si incarcerat preventiv (dupa ce a mai fost arestat preventiv in repetate randuri, mai devreme).

Nu este mai putin interesanta nici istoria lui Ndume Olatushani, un american din Saint Louis (Missouri), condamnat la moarte (de catre un Juriu compus in exclusivitate din albi la Tribunalul din Memphis) si incarcerat (intr-o celula de 3m2 23h/24h) timp de 28 de ani (dintre care doua decenii in Culoarul mortii),  devenit ulterior pictor, care a contribuit la proiectul artistic „Windows on death row” si care in cadrul proiectului „Children's Defense Fund”, incearca sa sensibileze tinerii implicati in diferite infractiuni mai mult sau mai putin grave, pentru a evita incriminarea lor cu acte deosebit de grave care ar face apel la pedeapsa cu moartea.

Pe 2 octombrie 1983, in jurul orei 09h00, un grup de raufacatori comite un jaf armat intr-un supermarket din Memphis (Tennessee) si ucide un bacan Joe Belenchia.

 Mai multi martori (sub influenta autoritatilor politienesti) declara in procesele lor verbale ca vehiculul implicat in bracaj ar fi semanat cu cel al lui Ndume Olatushani, care in momentul comiterii actului criminal serbea ziua mamei sale la ea, acasa (la Saint Louis, la cca 500 km departare de locul dramei!), acesta fiind convins ca in „SUA, mediul carceral constituie o gigantica industrie, in care executiile ar constitui un adevarat business cu o  implicare de sute de miliarde de dolari”.

Interventia lui Sandrine Ageorges-Skinner, sotia lui Hank Skinner (Henry Watkins „Hank „ Skinner/n. 1962), un american (din Texas), inculpat pe 18 martie 1994 si condamnat la moarte pe 23 martie 1995, pentru asasinarea prietenei sale Twila Busby (pe atunci in varsta de 40 de ani), precum  si a celor doi baieti ai ei,  Randy Busby si Scooters Caler, a fost exceptionala.

Acesta era acuzat ca pe  31 decembrie 1993,  la 801, East Campbell Avenue din Pampa (Comitatul Gray/Statul Texas), pe fondul unei acoolemii si codeine/metilmorfină-alcaloid natural din opiu, substanta toxica cu proprietati narcotice) excesive (2,1g/l, de 5 ori mai mare ca limita admisa in Texas) ar fi comis triplul asasinat mai sus mentionat.

Dupa un lung proces judiciar rocambolesc, care parea fara sfarsit, in care un profesor de jurnalism (de investigatie)  David Protess (si echipa sa), de la UniversitateaNorthwestern (Chicago), a avut un rol capital (incepand din 2000),  pe 24 martie 2010 (data ramasa definitiva), Curtea Americana Suprema (de Justitie), suspenda executia luiSkinner, cu numai trei sferturi de ora inainte de momentul prevazut prin sentinta ordonata pe 20 octombrie 2009 de catre Judecatorul Steven Emmert pentru data de 24 februarie 2010 (la care avocatii acestuia din urma vor face apel pe 23 noiembrie).

Pe 24 mai 2010, aceasta anunta ca va reexamina dosarul!

Pe 7 martie 2011, Curtea Suprema accepta (cu 6 voturi pentru si 3 contra) ca Hank Skinner sa sesizeze Tribunalul federal cu probele ADN care îi atestau nevinovatia, care pe 3 noiembrie este refuzat de catre tribunalul celui de-al 31-lea district al Comitatului Gray.

Pe 7 noiembrie 2011, Justitia suspenda, totusi (definitriv), executia lui Hank Skinner, prevazuta pe 9 noiembrie 2011, ca urmare a unei manifestatii de o ampla anvergura organizata de catre ECPM (Impreuna Contra Pedepsei cu Moartea) si Amnesty International.

Merita sa mentionam aici si interventia, ulterior, a lui Celia Veloso, mama lui Mary-Jane Veloso (Mary Jane Fiesta Veloso/n.1985), filipineza, arestata si condamnata la moarte pentru trafic de stupefiante-2,6kg de heroina (2010), care impreuna cu francezul Serge Atlaoui (condamnat la moarte pentru trafic de stupefiante/2007) scapa, in ultimul moment, de executie, anul trecut in Indonezia.

Executia ei era programata pe 29 aprilie 2015, la inchisoarea din Nusa Kambangan (Insula Nusakambangan), „Pasir Putih” (Nisip Alb, Alcatrazul Indonezian) din sud-estul Statului Java, impreuna cu cei cei 8 condamnati la moarte: doi australieni Andrew Chan și Myuran Sukumaran, respectiv, brazilianul Rodrigo Gularte si alti 4 nigerieni (Okwudili Oyatanze, Sylvester Obiekwe Nwolise, Raheem Agbaje Salami si Martin Anderson), a fost amanata datorita interventiei Presedintelui filipinez  Joko Widodo (Jokowi, n.1961, in functie din 20 octombrie 2014), avand in vedere faptul ca in Filipine ar exista pe rol un dosar de trafic de fiinte umane, in care condamnata la moarte ar putea fi citata ca martora.

In sfarsit, un rol important a jucat si prezenta lui Lubov Kovaleva, mama lui, Vladislav Kovalev, membra activa a organizatiei „Aparatorii Drepturilor Omului contra Pedepsei cu Moartea in Belarus”, distinsa cu premiul acesteia in 2012, care si-a sustinut fiul in lupta sa contra pedeapsei cu moartea, la care acesta a fost condamnat, in urma atentatului terorist de la Metroul din Minsk in 2011 (deschis in 1984/2 lini, cca 28km si 29 de statii), in care, el ar fi fost implicat, la numai cca 100m de la resedinta Presedintelui Belarus(iei), Alexandre Loukachenko (n.1954, in functie din 1994).

Atentatul (cu bomba/6-7 kg de TNT-Trinitrotoluen-C7H5N3O6, descoperit in 1863 de catre chimistul german Julius Bernhard Friedrich Adolph Wilbrand/18939-1906), care a facut 14 victime (morti) si 204 raniti, a avut loc pe 11 aprilie 2011, in jurul orei (locale) 18h00 in  statia de metrou Oktyabrskaya (singura statie care face legatura dintre cele doau linii paralele, deci cea mai frecventata), ar fi fost comis prin  intermediul unei comenzi de la distanta (telecomenzi), la o ora considerata de varf, cand cca 300 de persoane se afla in statie de catre Dmitri Konovalov, cu complicitatea lui Vladislav Kovalev, conform documentelor prezentate de catre Andrei Chved, Procurorul general adjunct al Parchetului antiterorist din Belarus, in ciuda faptului ca KGB (devenit incepand din 1995 ФСБ –FSB/Serviciul Federal de Securitate a Federatiei Ruse - Federalnaïa sloujba bezopasnosti Rossiyskoï Federatsii), ar fi dispus de probe materiale conform carora atentatul ar fi fost comis de catre un dezechilibat mintal fara convingeri politice).

Pe 30 aprilie 2011, cei doi presupusi atentatori: Konovalov si Kovalev (atunci, in varsta de 25 de ani, „care reprezinta un pericol pentru societatea civila, motiv pentru care acestia marita pedeapsa capitala”, conform Presedintelui Curtii Supreme Belarus, Judecatorul Alexandre Fedortsov) sunt condamnati la moarte, nu inainte de a sublinia si faptul ca cei doi ar mai fi comis atentate teroriste si in trecut (la Vitebsk/2005 si Minsk/2008) soldate „numai” cu raniti!

Conform legislatiei Belarus (inculpatii care au fost inchisi in colivie in timpul procesului, fara posibilitatea de a face apel/recurs la sentinta, avand in vedere sanctiunea penala: pedeapsa cu moartea), ar fi putut beneficia de o gratie pprezidentiala din partea lui Alexandre Loukachenko, care considera insa ca ce doi „merita cea mai severa pedeapsa (adica, pedeapsa cu moartea!)” pentru ca ei „s-ar fi amuzat vazand murind oameni si curgand sange”, motiv pentru care cei doi vor fi executati pe 18 martie 2012.

In incheiere,istoria marocanului Ahmed Haou, supravietuitor al anilor de plumb (sub domnia lui Hassan II), a atras atentia intregului auditoriu prezent in sala.

Gratiat in 1998, dupa 15 ani de recluziune criminala (dintre care 10  in Culoarul mortii), in inchisoarea Kenitra (40 km la nord de Rabat) in conditii inumane (de violare ale drepturilor elementare/fundamentale ale Omului), acesta, un abolitionist erudit, este un militant perseverent pentru abolirea pedepsei cu moartea in lume.

Arestat in 1983 la Casablanca pentru convingerile sale politice, un an mai tarziu (in 1984), Ahmed Haou este condamnat la moarte, pentru ca un deceniu mai tarziu, in 1994, sub presiunea organizatiilor abolitioniste internationale, sa fie gratriat de catre Regele Hassan II (tatal actualului Monarh, Mohammed VI) si pus in libertate in 1998.

 

APROFUNDAREA DOSARULUI

Acest al 6-lea Congres Mondial contra Pedepsei cu Moartea (Oslo/Norvegia, 21-23 iunie 2016), dupa parerea mea, a fost de cea mai mare anvergura (in raport cu primele  5, organizate la fiecare 3 ani incepand cu 2001: Strabourg/Franta, 21-22 iunie 2001; Montreal/Canada, 6-9 octombrie 2004; Paris/Franta, 1-3 februarie 2007; Geneva/Elvetia, 24-26 februarie 2010; Madrid/Spania, 12-15 iunie 2013),  in prezenta Inaltului Comisar al Natiunilor Unite  pentru Drepturile Omului, Zeid Ra'ad Al Hussein, precum si Secretarul General al Consilului Europei, Thorbjørn Jagland, respectiv, al Ministrului francez al Afacerilor Externe si Dezvoltarii Internationale (din 11 februarie 2016), Jean-Marc Ayrault (fost Prim-Ministru al Frantei/15 mai 2012-31 mai 2014) si al omologului sau norvegian Børge Brende, la care au participat cele mai reputate organisme abolitioniste mondial recunoscute dar si personalitati stiintifice, respectiv, politice (cca 1.317 de persoane, din cca 87 de state ale lumii), care militeaza de mai multe decenii pentru abolirea universala a pedepsei cu moartea, intr-un context mondial in care cca 140 de state (si teritorii recunoscute oficial pe plan international) au abolit pedeapsa capitala, fie in legislatia lor, fie in practica (adica, nu o mai aplica), printre care ultimele sunt (anul trecut/2015): Republica Congo, Insulele Fidji, Madagascar si Surinam, iar Guineea si  Burkina Faso, ar putea si ele sa adere la politica abolitionista.

Din contra, Mongolia ar fi oficializat abolirea pedepsei cu  moartea printr-un vot al Parlamentului, prin revizuirea Codului Penal.

Din pacate insa, exista si state care dupa Congresul Regional din Malaezia (anul trecut/11-13 iunie 2015, Kuala Lumpur) au reluat executiile in numele luptei antiteroriste: Pakistan, Iordania, Ciad, dupa mai multi ani de moratoriu, ceea ce a contribuit la cresterea numarului de executii in 2015 la 1.634 (in 25 de state), in conditiile in care si numarul celor condamnati la moarte a crescut la 1.998 (in 61 de tari), un record absolut in ultimul sfert de secol, Statele asiatice si Lumea araba fiind cele mai ostile abolirii pedepsei cu moartea.

Cu toate ca in raport cu anii precedenti, numarul executiilor in lume a scazut de maniera importanta: cca 3.576 in 2014 si cca 3.511 in 2013.

Iranul (977 de executii/2015), Pakistanul (326 de executii in 2015/332 in 2014) si  Arabia Saudita (153 de executii/2015) sunt cele 3 tari responsabile de cca 90% dintre executiile care au avut loc anul trecut, mai putin China (cca 2.700-3.000/67% din totatul executiilor), unde din lipsa de transparenta a informatiilor, statistici corecte nu pot fi formulate.

Din contra, printre tarile „clasate” democratii-liberale, SUA ocupa primul loc in 2014 (cu 34 de executii), urmat de Taiwan (cu 5 executii) si Japonia (cu 3 executii/pentru crime multiple de sange).

In 2015, aceste state au practicat, in total, 36 de executii  dintre care 28 in SUA (prin injectii letale) pentru crime abominabile:

-          pe 13 ianuarie/Georgia, Andrew Brannan/66 de ani, fost combatant in Vietnam (care suferea de sindromul postraumatic), pentru uciderea pe 12 ianuarie 1998 a unui politist  in varsta de 22 ani (cu o pusca de vanatoare), strigand cu sadism in timp ce tragea in acesta: ”crapi nenorocitule”,  cu ocazia interpelarii (opririi) vehicului acestuia pentru depasire de viteza;

-          pe 15 ianuarie/Charles Warner/47 ani in Oklahoma, pentru violul si uciderea unei fetitei de 11 ani a concubinei sale si Johnny Kormondy/42 de ani in Florida, pentru uciderea cu bestialitate a unui tata de familie;

-          pe 21 ianuarie/Texas,  Arnold Prieto, 41 ani, pentru o tripla omucidere in 1993 cu ocazia unui jaf armat;

-          pe 27 ianuarie/Georgia, Warren Lee Hill/54 ani (in ciuda unui posibil handicap psihic), pentru uciderea cu sange rece a unui codetinut, in timp ce executa o recluziune criminala de 18 ani pentru uciderea prietenei sale; 

-          pe 29 ianuarie/Texas, Robert Ladd/57 de ani (retardat mintal, dotat cu un IQ=67), pentru violul si uciderea unei tinere femei in 1996, in timp ce se afla in liberate conditionata dupa 16 ani de recluziune criminala; 

-          pe 4 februarie/Texas, Donald Newbury/52 ani, celebru evadat, pentru uciderea cu 11 gloante al politistilui Aubrey Hawkins (29 de ani) si ulterior, strivirea acestuia cu vehicul 4x4 in seara Craciunului 2000, cu ocazia unui jaf armat la un hipermarket la Dallas, la care au participat 7 raufacatori (”magnifici”) evadati in mod pectaculos (in grup), din Inchisoarea John Connally/Huntsville, dupa ce au luat prizonieri 14 gardieni si s-au imbracat in uniformele lor (dirijati de catre George Riva, executat si el) alaturi de alti doi inaintea acestuia, iar alti 3 asteapta in Culoarul mortii, in timp ce al 7-lea membru s-a sinucis in ianuarie 2001 (in Colorado in momentul arestarii lui);

-          pe 11 februarie/Missouri, Walter Timothy Storey/48 de ani, pentru uciderea unei asistente sociale in varsta de 36 de ani cun un sfert de secol in urma;

-          pe 11 martie/Texas, Manuel Vasquez/46 de ani, pentru uciderea/prin strangulare cu un cablu de telefon, in ziua de 19 martie 1999, a lui Juanita Ybarra (51 de ani), care urma sa fie lichidata (pentru ca nu-si platea taxa de 10% pentru drogurile comercializate), la comanda lui Rene Munoz (seful mafiei mexicane, astazi in carcerat), in compania a doi complici, Johnny Cruz (condamnat la 7 ani de detentie criminala) si Oligario Lujan (condamnat la 35 de ani de recluziune criminala);

-          pe 17 martie/Missouri, Cecil Clayton/74 de ani (lezat grav la cap/creier, al 5-lea lob frontal fiind eliminat pentru a-i salva viata,  in urma unui accident intervenit in 1972), pentru uciderea cu bestialitate al politistului Christopher Castetter;

-          pe 9 aprilie/Texas, Kent Sprouse, iar pe 14 aprilie/Missouri, Andre Cole/42 de ani (om de culoare), condamnat la moarte in 2001 (in exclusivitate de catre un Juriu format din albi) pentru asasinarea concubinului fostei sale sotii (in 1998), in timp ce pe 15 aprilie este executat in Texas, Manuel Garza Jr./35 de ani;

Mentionam aici insa ca pe 2 aprilie, Anthony Ray Hinton, condamnat la moarte, este disculpat (al 152 caz din 1973) si eliberat dupa 30 de ani petrecuti in Culoarul mortii (din statul Alabama), gratie deciziei Judecatorului Laura Petro, de la Curtea Districtului (din Judetul) Jefferson.

Acesta a fost acuzat ca ar fi ucis (cu arma de ffoc), in 1985, in regiunea Birmingham, doi responsabili a unui fast-food, cu ocaziua unui jaf armat (hold up).

Pe 25 iulie 1985, patronului unui restaurant din Bessemer (din aceasi regiune), a fost si acesta ranit cu ocazia unui jaf aramat, iar  Anthony Hinton (un om de culoare, pe atunci in varsta de 29 de ani), care lucra la cca 25km distanta intr-un depozit, a fost retiunut de catre autoritatile politienesti, cu toate ca acesta isi sustinea nevinovatia.

-          pe 12 mai/Texas (18h36/Camera de executie din Huntsville, prin injectie letala cu pentobarbital),  Derrick Charles/32 de ani, pentru o tripla omicidere macabra comisa in 2002 (pe atunci in varsta de 19 ani) fiind vorba de prietena lui (pe atunci in varsta de 15 ani), mama acesteia (40 de ani, dupa violarea ei) si bunicul acesteia (in varsta de 77 de ani).

In acest dosar, pe care l-am urmarit de aproape, cu interes, dupa parerea mea, Charles (condamnat la moarte in 2005), nu ar fi fost responsabil penal, pentru ca suferea de boli psihice (schizofrenie si dedublare de personalitate) inca din copilarie;

-          pe 3 iunie 2015/Texas (18h36/Camera de executie din Huntsville, prin injectie letala cu pentobarbital ca si Charles), Lester Leroy Bower/67 de ani, pentru o cuadrupla crima (de sange, comisa intr-un hangar izolat, in mediul rural), pe care intodeana a negat-o, pentru care a fost condamnat la moarte pe 28 aprilie 1984;

Dupa 31 de ani de asteptare in Culoarul morti (si 7 amanari de executie), dupa 1982, este detinutul care a stat cel mai mult timp in Culoarul mortii.

-          pe 9 iunie/Missouri,  Richard Strong/48 de ani, pentru un dublu omocid (uciderea prietenei sale cu 21 de lovituri de cutit si a fetitei acesteia in varsta de 2 ani, cu 12 lovituri de cutit) in 2002 (intr-un apartament din regiunea urbana a St. Louis).

Din contra, fetita cuplului (pe atunci in varsta de 3 luni), Alyshia Strong (14 ani),

care scapa miraculos di macel (gasit ulterior, intr-o balta de sange) a solicitat Guvernatorului Statului Missouri clementa pentru tatal sau, avand in vedere multiplele sale probleme psihice (depresie, stres-postraumatic si schizofrenie), dobandite in timpul copilariei (conform avocatilor sai  Jennifer Herndon si Michael Gorla);

-          pe 18 iunie/Texas (18h49/Camera de executie din Huntsville, prin injectie letala cu pentobarbital ca si Charles, respectiv, Strong), Gregory Russeau (om de culoare)/45 de ani, dupa 14 ani petrecuti in Culoarul mortii, pentru uciderea unui garajist in varsta de 75 de ani la Tyler (in 2001), cu ocazia unui furt de vehicul din garajul acestuia (aflandu-se sub influenta drogurilor).

-          Cu putin timp inainte de adminbistrarea injectiei letale lui Russeau, acestaz spunea in declaratia sa:” Sant pregatit sa plec ...acasa. (...) „Sunt impacat cu mine insumi”.

-          pe 14 iulie/Missouri (19h41/Bonne Terre), David Zink/55 de ani, pentru violarea si asasinarea unei tinere femei Amanda Morton (19 ani) pe care a rapit-o si sechestrat-o in urma unui accident de masina pe 12 iulie 2001.

-          12 august/Texas (18h31),  Daniel Lee Lopez/27 de ani, pentru uciderea unui politist in 2009, cu ocazia unei urmari pe autostrada, in timpul unei fuziade.

Acesta nu a facut apel la sentinta, considerand ca pedeapsa cu moartea in cazul lui, ar fi (este) justificata!

-          1 septembrie/Missouri, Roderick Nunley/50 de ani, condamnat la moarte in 1989, pentru rapirea, sechestrarea, violarea si ucidere unei minore de 15 ani, in regiunea urbana a Kanses City.

-          30 septembnrie/Georgia, Kelly Renee Gissendaner/n.1968/prima femeie executata dupa 1945 in Georgia, inculpat pe 25 februarie 1997 si condamnat la moarte pe 18 noiembrie 1998, pentru conceperea planului de ucidere (si punerea in aplicare a acestuia) impreuna cu amantul ei (Gregory Bruce Owen/condamnat la inchisoare pe viata), pe 7 februarie 1997, contra  fostului/si actualului ei sot, Douglas Gissendaner (pe atunci in varsta de 28 de ani/cu care s-a casatorit in 1989 si de care s-a despartit in 1993, recasatorindu-se ulterior, a doua oara in 1995).

Mentionam aici si faptul, ca Kelly Gissendaner, este cea de a 16-a femeie executata in SUA dupa reintroducerea pedeapsei cu moartea in legislatia federala (1976) si reluarea (1977) dupa:Margie Velma Barfield (Margie Velma Bullard/1932 –executata/injectie letala, pe 2 noiembrie 1984 in Carolina de Nord/Raleigh); Karla Faye Tucker (n.1959 – executata/injectie letala, pe 3 februarie 1998 in Texas/Huntsville);  Judias "Judy" Buenoano (Judias Welty, Judias Goodyear, Judias Morris/n.1943 – executata/electrocutare, pe 30 martie 1998 in Florida/Strake);  Betty Lou Beets(n. 1937 – executata/injectie letala,  pe 24 februarie in Texas/ Huntsville); Christina Marie Riggs (n. 2 septembrie 1971 – executata/injectie letala, pe 2 mai 2000 in Arkansas/Cummins Unit, Lincoln County);  Wanda Jean Allen (femeie de culoare/n.1959 – executata/injectie letala, pe 11 ianuarie 2001 in Oklahoma/Oklahoma State Penitentiary-McAlester); Marilyn Kay Plantz (n. 1961 – executata/injectie letala pe 1 mai 2001 in Oklahoma); Lois Nadean Smith (n.1940 – executata/injectie letala, pe 4 decembrie 2001 in Oklahoma); Lynda Cheryle Lyon Block (n.1948 – executata/electrocutare, pe 10 mai 2002 in Alabama/William C. Holman Correctional Facility-Atmore); Aileen Carol Wuornos (n.1956 – executata pe 9 octombrie 2002 in Florida/Florida State Prison- Bradford County);Frances Elaine McLemore Newton (femeie de culoare/n.1965 – executata/injectie letala pe 14 septembrie 2005 in Texas/Huntsville); Teresa Wilson Bean Lewis (n.1969 – executata/injectie letala, pe 23 septembrie 2010 in Virginia/Teresa Wilson Bean Lewis-Greensville County); Kimberly LaGayle McCarthy (femeie de culoare/n.1961 – executata/injectie letala,  pe 26 iunie 2013 in Texas/ Huntsville);  Suzanne Margaret "Sue" Basso (n.1954 – executata/injectie letala, executata pe 5 februarie 2014 in Texas/Huntsville) si Lisa Ann Coleman (femeie de culoare/n.1976 – executata/injectie letala in Texas/Huntsville);

-          pe 1 octombrie/Virginia, Alfredo Prieto/49 de ani - retardat mintal/IQ=66, pentru o tripla omucidere (condamnat la moarte pe 5 noiembrie 2010): Veronica "Tina" Jefferson/24 de ani, Rachael A. Raver/22 de ani si Warren H. Fulton /22 de ani, comisa intre 1988-1990, insa exista si surse care indica inca 6 victime: Manuel F. Sermeno 27 de ani, Stacey Siegrist/19 ani, respectiv, Tony Gianuzzi/21 de ani, di Herbert/65 de ani, iar ulterior, Lula Farley/71 de ani si Yvette Woodruff/15 ani;

-          6 octombrie/Texas (18h36/ Camera de executie din Huntsville, prin injectie letala cu pentobarbital), Juan Martin Garcia/35 de ani, condamnat la moarte pe 21 iunie 2000, pentru uciderea lui Hugo Solano/32 de ani (pe atunci in varsta de 19 ani), pe 17 septembrie 1998, cu un pistiol de calibru .25 la Harris County/Texas;

-          pe 14 octombrie/Texas (18h31/Camera de executie din Huntsville), Licho Escamilla/33 de ani, condamnat la moarte pe 1 noiembrie 2002, pentru uciderea politistului  Christopher K. James/34 de ani, pe 25 noiembrie 2001 intr-un parking din Dallas County (cand era cautat de catre autoritatile politienesti pentru o alta omucidere);

-          pe 29 octombrie/Florida, Jerry William Correll/59 de ani, condamnat la moarte pe 7 februarie 1986, pentru o quadrupla crima de sange comisa pe 30 iunie 1985: Susan Correll (fosta lui sotie), cu fiica lor in varsta de 5 ani, Marybeth Jones, sora, si Mary Lou Hines, mama acesteia, la Orange County/Florida;

-          pe 18 noiembrie/Texas, Raphael Deon Holiday/36 de ani, afro-american, condamnat la moarte pe 21 iunie 2002, pentru un triplu infanticid comis pe 6 septembrie 2000: 3 fetite cu varstele de 1, 5 si 7 ani (cea mai mica fetita sa, iar celelalte doua ale sotiei acestuia) la Madison County/Texas, pe care justitia i-a interzis sa le vada, datorita unor repetate conflicte (dispute) cu sotia sa.

Facand iruptie (irupere) in locuinta sotiei sale care fuge din casa pentru a solicita ajutor de la vecin, Holiday, inarmat cu un pistol si o canistra de benzina, o obliga pe soacra-sa sa dea foc locuintei, in care vor pierii cele 3 fetite;

-          19 noiembrie/Georgia, Marcus Ray Johnson/50 de ani, condamnat la moarte pe 5 aprilie 1998 pentru ucidecerea pe 24 martie 1994 a lui Angela Sizemore (cu 41 de lovituri de cutit, omor deosebit de grav de prim ordin/gradul 1: „malice murder, felony murder, aggravated assault, rape, aggravated battery and armed robbery”) „agatata” (in jurul orei 20h00) intr-un bar din Albany, care  intotdeauna si-ar fi negat implicarea lui in aceasta crima de sange;

-          8 decembrie/Georgia,  Brian Keith Terrell/47 de ani, afro-american, condamnat la moarte pe 7 februarie 1995, pentru jaf armat si uciderea pe 22 iunie 1992 a lui John Henry Watson/70 de ani (cu circumstante agravante/deosebit de grave-crima de gradul 1), la Newton County/Georgia (pe cand era in libertate conditionata sub control judiciar incepand din 1 mai 1992 pentru falsificare de cecuri in valoare de cca 8700$US);

Alte 6 executii au fost practicate in Taiwan (pe 5 iunie):  Cheng Chin-wen, Wang Hsiu-fang, Tsao Tien-shou, Wang Chun-chin, Wang Yu-lung si Huang Chu-wangsi si 2 in Japonia (pe 18 decembrie), pentru crime multiple de sange comise in 2009: Sumitoshi Tsuda/63 de ani, pentru uciderea a 3 persoane la Kawasaki/Tokyo si Kazuyuki Wakabayashi/38 de ani, pentru uciderea a 2 persoane, dintre care o femeie in varsta de 52 de ani).

In sfarsit, cu cca 140 de state care au abolit pedeapsa cu moartea (sau nu aplica  in fapt), in contextul social-politic si economic mondial actual, putem afirma ca, noi (ECPM Impreuna contra Pedepsei cu Moartea) alaturi de Coalitia Mondiala contra Pedepsei cu Moartea (CMPM) am inregistrat un succes important in directia abolorii universale a acestei sanctiuni penale, cel putin, dupa cel de-al 5-lea Congres de la Madrid (2013/12-15 iunie).

Din contra, reintroducerea acestei sanctiuni penale, in special, in cazul terorismului contemporan (intr-un numar de state) din ultimii ani (1013-2016), dupa Congresul de la Madrid  (a se vedea si articolul autorului „Lumpenterorismul. Terorismul modern, contemporan” http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/08/allahou-akbar-lumpenterorismul.html), considerat (justificat) din ce in ce mai agresiv in Lumea Occidentala dar si cea Lumea Araba, consideram o „veriga slaba” al progresului pe care l-am realizat.

In schimb, participarea unui numar impresionant de personalitati remarcabile ale vietii politice (mondiale) si laureati al Premiului Nobel pentru Pace, care au anuntat interventia lor  ne-a dat curaj si ne-a asigurat ca nu suntem singuri (ECPM impreuna cu partenerii sai asiatici si africani, respectiv,  CMPM) in aceasta lume mai mult sau mai putin dezlantuita (depinde de punctul de vedere si de pozitia ocupata in intervalul spatio-temporal care ne insoteste): Stavros Lambrinidis (Reprezentantul special pentru Drepturile Omului/UE), Mangala Samaweera (Ministrul Afacerilor Externe/Sri Lanka), Didier Burkhaleter (Ministrul Afacerilor Externe/Elvetia), Ministrii Justitiei:  Ang Vong Vathana (Cambodgea), Ashraf Rifi (Liban), Alexis Thanbwe Mwanba (RDC/Republica Democratica Congo), Flavien Mbata (Republica Centraficana), Paulette Badjo Ezouehu (Ministrul Drepturilor Omului si a Libertatilor Publice/Coasta de Fildes),  Hajat Nancy Shukry (Ministrul Legislatiei al Cabinetului Prim-Ministrului din Malaezia), André Vallini (Secretar de Stat al Ministrului Afacerilor Externe/Franta), Ignacio Ybañez (Secretar de Stat al Afacerilor Externe/Spania), Benedetto Della Vedova (Senator, Secretar de Stat al Afacerilor Externe/Italia), Phillip Ruddock (trimis special al Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului/Australia), M. Jacques Bilodeau (Consilier special al Secretariatului General al Organizatiei Internationale al Francofoniei), Abdessattar Ben, Mohamed Fadhel Mahfoudh, Ouided Bouchamaou,  membri al Quartet-ului tunisian (dialog national/asociatia a 4 organizatii tunisiene - Uniunea Generala Tunisiana a Muncii, Uniunea Tunisiana a Industriei Comertului si Artizanatului, Consiliul Ordinului Avocatilor din Tunisia si Liga Tunisiana a Drepturilor Omului - avand ca scop tranzitia Tunisiei  catre un regium politic democratic dupa asasinarea pe 25 iulie 2013 a lui Mohamed Brahmi/Om politic tunisian/1955-2013) laureat al Premiului Nobel pentru Pace (2015),respectiv, Salil Shetty (Secretar General al Amnesty International), organizatie laureata cu Premiul Nobel pentru Pace in 1997.

Din pacate, in ciuda participarii unui numar impresionant de personalitati remarcabile ale vietii politice internationale, ale organizatiilor nationale (internationale) pentru apararea drepturilor omului,  oameni de stiinta, laureati al Premiului Nobel pentru Pace, in ciuda faptului ca romanul Ionut-Alexandru Gologan, condamnat la moarte in Malaezia isi asteapta executia in Culoarul mortii, nicio personalitate politica romana sau persoana juridica (organziatie care militeaza pentru drepturile omului) inregistrata in Romania, nu a considerat utila participarea sa la acest al 6-lea Congres International contra Pedepsei cu Moartea (Oslo/21-23 iunie 2016).

Dupa ceremonia de deschidere au fost trecute in revista (pe scurt) executiile care au avut loc dupa cel de-al 5-le Congres de la Madrid (2013/Spania), asupa carora nu voi revini (cum de altfel nici asupra unor discursuri mai mult sau mai putin remarcabile, in special din partea politicienilor, avand ca scop promovarea ideii de abolire universala a pedepsei cu moartea, intr-un viitor relativ apropiat!) pentru ca acestea, le-am mentionat intr-un vast material pana la Congresul Regional de la Kuala Lumpur (2015/11-13 iunie, Malezia, a se vedea pentru detalii si articolele autorului: „Impreuna contra Pedepsei cu Moartea” in Ziarul Necenzurat, Jurnalul Bucurestiului, Radio Metafora, Ziarul Realitatea”:http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/07/impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea.html,  respectiv, in Revista Politia Capitalei: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2015/09/impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea.html, deci voi incerca sa insist numai pe perioada cuprinsa dintre Congresul Regional de la Kuala Lumpur si Congresul Mondial din acest an de la Oslo (21-23 iunie 2016).

In plin razboi antiterorist (care face ravagii in numeroase regiuni ale lumii) lansat de catre SUA (GWOT/Global War on Terror), sub Administratia Bush (dupa atentatele din 11 septembrie 2001), o deosebita  importanta a fost acordata Arabiei Saudite, care impreuna cu Pakistan si Iran practica cca 90% din executii pe plan mondial (mai putin China unde nu exista o transparenta reala).

 Pe de o parte, aceasta tara este acuzata ca ar fi complice cu (la) terorismul international (majoritatea leaderilor teroristi fiind de origine saudiana sau formati in Arabia Saudita), pe de alta parte insa, ea ar fi luat in ultimul timp (dupa 2013/al 5-le Congres International de la Madrid) masuri drastice contra celor condamnati la moarte (in special pentru: terorism, crima de sange, viol, jaf armat, kidnapping, trafic de droguri, adulter, vrajitorie, sodomie-homosexualitate, sabotaj, apostazie/renuntarea cu precadere la religia musulmana sau insultarea Profetului,  etc.), practicand o serie de executii, care au alamat comunitatea internationala, cu toate ca raportorul ONU Christof Heyns, a mentionat ca printre acestea multe ar fi fost „extrajudiciare” adica, nu in toate situatiile ar fi fost intrunite conditiile unui proces „echitabil” (conform normelor internationale)!

Astfel, daca in 2013, respectiv, in 2014, au fost executati 78, respectiv, 87 de condamnati la moarte, anul trecut (in 2015), numarul acestora a atins cifra record de 153, iar in acest an, pana pe 21 iulie 2016, alti 100 de condamnati la moarte au si fost executati dintre care aproape jumatate (47 presupusi teroristi), pe 2 ianuarie 2016, printre care si Nimr Baqr al Nimr (Seicul Nimr/1959-executat pe 2 ianuarie 2016, dizident politic siit saudian), un fost inalt demnitar al regimului (Ayatollah/Semn al Domnului).

In acest deceniu asistam in aceasta tara la o crestere semnificativa a executiilor incepand din 2013 (de la un an la altul), insa numarul de executii (Death Penalty Worldwide) a fost in totdeauna la cote ridicate si cvasicrescator: 27 in 2010, 82 in 2011 si cel putin 76 in 2012, intr-un context social-istoric in care condamnarile la moarte anul trecut au scazut (de la 2.466 in 2014/in 55 de tari, la 1998 in 2015/in 61 de tari), iar in Culoarul mortii ar astepta moartea (in lume) cca 20. 331 de persoane (condamnate la moarte).

Practic, dupa Congresul de la Kuala Lumpur  (pana cand deja 102 condamnati au fost executati/153), printre care ultimii pe 15 iunie: sirianul Ismael al-Tawm, arestat in posesia unei cantitati mari de amfetamina (pe care tenta sa introduca in Arabia Saudita), condamnat la moarte si executat (prin decapitare) pentru trafic de droguri in regiunea Jawf, respectiv, saudianul Rami al-Khaldi condamnat la moarte si executat (prin decapitare) in regiunea Taef, pentru uciderea unui compatriot (cu ocazia unei dispute), respectiv, pe 16 iunie: saudienii Mohammed al-Otaibi, executat la Riad (Riyadh/Riyad) pentru ca ar fi tras cu o arma de foc (tentativa de asasinat) asupra unui compatriot si Turki al-Zahrani, executat la Mecca pentru ca ar fi ucis (injunghiat) cu o arma alba (cutit) un apropiat, saudienii au „respectat” („observat”) o pauza care a insotit ramadanul (ramazanul/luna sacra a tanarului musulman), dar executiile au fost reluate in scurt timp, cand pe 23 iulie, este executat (decapitat cu sabia in regiunea Qassim/la nord de Riyadh) Sayir al-Rashidi (cel de-al 103-lea executat in 2015 si primul dupa ramadan/post-ramadan) pentru uciderea cu arma de foc, a doi preoti saudieni.

In total, pana la sfarsitul anului 2015, vor fi executati restul de 50 de condamnati la moarte, din totalul de 153.

A doua executie post-ramadan are loc pe 28 iulie 2015, cand saudianul Seif ben Rched al-Hadissane, inculpat si condamnat la moarte pentru trafic de doguri (hasis) este executat (decapitat) in regiunea Al-Hassa (estul  Arabiei Saudite), aceasta fiind urmata in zilele de 30 si 31 iulie, cand alti doi condamnati la moarte sunt executati la Riad (pentru trafic de droguri): sirianul Qassem Mohamed al-Hilal (pentru o cantitate mare de amfetamina) si  pakistanezul Shah Fayçal Azeem Shah  (pentru disimularea in stomac a unei cantitati importante de heroina).

In prima jumatate a lunii august, alti 7 condamnati la moarte vor fi executati: saudienii Moqreb al-Thanyane, in regiunea Al-Ihsa, pe 3 august, care a recunoscut ca l-ar fi ucis cu foc de arma pe Talal al-Hmoud, Saoudien Mushasha Harisi, in regiunea Jazane, pe 5 august, pentru uciderea unui compatriot, respectiv, Attya Zahrani, pe 11 august, pentru uciderea unui apropiat  in timpul unei dispute (ca si Harisi), etiopienii Argawi Aldo Heilan Meriam si Hadish Zel Alam, in regiunea Jazane, pe 5 august, pentru uciderea unui compatriot de-al lor (in bataie) si furtul bunurilor acestuia (telefon mobil, bani, etc.), respectiv, in regiunea Jeddah, pe 5 august, un pakistanez, executat, pentru disimularea in stomac a unei cantitati importante de heorina, iar pe 12 august, in regiunea Jawf, sirianul  Omar al-Nasser, pentru un trafic de mare anvergura („la scara”) de amfetamina.

In cea de-a doua parte a lunii, alti 13 condamnati la moarte vor fi executati: pe 17 august, in regiunea Jeddah, 3 sri-lankezi condamnati la moarte pentru uciderea unui saudian (prin sufocare) cu ocazia unui jaf si 1 egiptean care si-a ucis un compatriot in timpul unei dispute, iar pe 19 august, 1 yemenit (cautat de catre autoritatile saudiene) este executat in regiunea Jazane, pentru uciderea unui ofiter saudian asupra caruia ar fi deschis focul cu ocazia unui control de identitate.

Pe 20 august 2 ciadieni, Issa Barkaj si Issac Chakila (apartinand gruparii teroriste Al Qaeda), condamnati la moarte in 2004, sunt executati in regiunea Djeddah (vestul Arabiei Saudite)  pentru uciderea francezului  Laurent Barbot (in varsta de 45 de ani),  asistent tehnic in cadrul grupului de aparare (si armament) Thales, pe un parking al unui supermarket din Jeddah.

In ultima saptamana a lunii august, pe 26 august, 3 saudieni, condamnati pentru crime de sange cu arma de foc  (in mediul familial, cu ocazia unor dispute), sunt executati Nawaf al-Otaibi (in regiunea Taef),  Abdel Aziz Zahrani (in regiunea Al-Baha), respectv, Bandar al-Ghathim (in regiunea Bicha), in timp ce un al 4-lea, sirianul Ezzeddine al-Saleh este executat in regiunea Jawfa pentru un trafic important de amfetamina.

In sfarsit, pe 27 si 30 august, 2 pakistanezi Zulfikar Ali Mohammad, respectiv, Mohammad Rashid Mohammad Sharif , care au  incercat sa introduca in Arabia Saudita, cantitati mari de capsule de heriona (in stomac) sunt executati la Quwaiya (in regiunea Riad/Riadh/Riyad).

Toamna anului trecut (2015) este mai „modesta” in executii, avand in vedere mobilizarea comunitatii internationale (pe 24 septembrie/Franta-François Hollande, Marea Britanie-David Cameron, SUA-Barack Obama, pe 8 octombrie Parlamentul European, pe 10 octombrie Amnesty International) pentru anularea executiei lui Ali Mohammed Baqir al-Nimr (n.1994, nepotul Seicului Nimr Baqr al-Nimr/1959-2016, executat pe 2 ianuarie 2016, alaturi de alti 46 condamnati la moarte pentru  „terorism”), arestat pe 14 februarie 2012 de catre Mabahith (Politia Secreta Saudiana) si incarcerat la Inchisoarea din Dammam, iar ulterior, condamnat la moarte pe 27 mai 2014 de catre Tribunalul special Saudian din Djeddah pentru „participarea sa la o manifestatie antiguvernamentala (cu atacarea fortelor de ordine)-Primavara Araba/ansamblu de manifestatii si miscari populare intre 17 decembrie 2010-30 iulie 2012 in Lumea Araba, precum si la un jaf armat (aflat in posesia unui pistol-mitraliera)”.

Pana atunci insa, pe 3 septembrie este executat (prin decapitare cu sabia) saudianul Mechari al-Chemmari (la Hafr al-Baten, langa frontiera Irakiana), pentru uciderea cu arma de foc a unui apropiat, iar pe 10 septembrie, irakianul cioban Kazem al-Absaoui, condamnat la moarte prin decapitare, pentru uciderea patronului sau (in smon) cu lovituri de ciocan, in aceasi inchisoare, pentru ca ulterior, saudianul Ali Assiri sa fie executat pe 13 octombrie, la Abha (regiunea Assir), dupa ce a fost condamnat la moarte pentru uciderea/injunghierea (cu un pumnal)  a unui compatriot al sau, un ofiter de politie, in timpul arestarii sale.

In aceasi regiune, este executat, cu doua zile mai tarziu, pe 15 octombrie si saudianul Abdallah al-Ahmari, pentru uciderea cu arma de foc a unui compatriot in timpul unei dispute, iar pe 21, respectiv, pe 22 octombrie, la Ryad sunt executati alti 2 saudieni, Motlaq al-Outaibi, condamnat pentru asasinarea cu arma de foc (pentru un diferend) al lui Matar al-Outaibi, un membru al tribului (fazmiliei sale) si un alt saudian Mohamed Ben Turki al-Qahtani pentru uciderea lui Khaled Ben Fahd al-Qahtani, din acelasi motiv ca si Al-Outaibi.

In sfarsit, pe 2 noiembrie este executat in regiunea Taef, Saad al-Sabii, pentru ca ar fi omorat in bataie (pe capota unei masini) un apropiat al sau.

Acesta era cel de-al 142 condamnat la moarte executat anul trecut.

Data de 9 noiembrie este si ea sangeroasa, pentru ca 3 iranieni sunt executati pentru trafic de droguri (ceea ce Republica Islamica Iran contesta cu vehementa) si saudianul Ayed al-Jahdali, este executat la Mecca pentru uciderea unui politist (cu arma de foc), in timp ce acesta din urma tenta sa-l aresteze pentru trafic de droguri.

Pe 12 noiembrie, este executat cel de-al 147-lea condamnat la moarte, pentru uciderea din culpa a unui compatriot in urma unui diferend, saudianul Nasser al-Qahtani, pentru ca pe 7 decembrie sa fie executat un alt saudian, Hawas al-Shammry, condamnat la moarte pentru uciderea sotiei sale, iar pe 8 decembrie sa fie executati pakistanezul  Iqbal Khan (la Mecca) pentru trafic de heroina in intestine si saudianul Haïdar Al-Radhouane (regiunea Qatif) pentru uciderea din culpa a doi compatrioti ai sai, in urma unui diferend.

Ultima executie (a 153-a) in 2015, va avea loc pe 29 decembrie la Riad cu decapitarea unui filipinez Joselito Lyda San, pentru uciderea (cu lovituri de ciocan) al sudanezului Saleh Imam Ibrahim, datorita unui diferend.

Conform documentelor la care am avut acces, se pare ca 2015 a fost cel mai sangeros an din ultimele doua decenii.

In 1995, cca 192 de executii ar fi avut loc in Arabia Saudita.

Insa, anul 2016 va debuta in istoria executiilor de (in) masa, in Arabia Saudita, cu un eveniment fara precedent, ceea ce a dovedit (a pus in evidenta) faptul ca nici Congresul International de la Madrid (2013) si nici cel Regional de la Luala Lumpur (2015), in ciuda insistentei celor mai importante organizatii care lupta pentru abolirea universala a pedepsei cu moartea, respectiv, ale celor politice europene si americane, Regatul Saudian, in ceea ce priveste sanctiunea penala cu moarte, este neinduplecat si nicidecum „ nu este slab de inger”! 

Cu alte cuvinte, nu se lasa intimidat!

Ca dovada, pe 2 ianuarie 2016, 47 de persoane vor fi executate (dintre care 45 saudieni, un egiptean si un ciadian), in ciuda protestelor internationale (ONU, UE, Franta, Marea Britanie, Canada, Germania, Iran, etc.), majoritatea dintre ele, membri (cel putin simpatizanti) ai gruparii teroriste Al Qaeda (conform versiuni oficiale din partea autoritatilor!) sau adepti al ideologiei radicale ultraviolente „takfiri” (de la Takfir wal Hijra-Excomunicare/Excluziune din Comunitatea crestina si Imigrare, grup extremist islamist, fondat in 1971).

Printre acestia se afla si Imamul Nimr Baqer al-Nimr, un inalt demnitar religios siit (cca 15% din populatia saudiana), cel mai celebru cleric/duhovnic (bisericesc) saudian (cu numerosi discipoli in Bahrein), cunoscut opozant al regimului aflat la Putere si critic virulent a Dinastiei sunnite Saoud, sustinut atat de catre Iran (Republica Islamica) cat si de catre Bahrein (unde au avut loc ample manifestatii, ca urmare a executiei acestuia), care impreuna cu nepotul sau Ali Mohammed Baqir al-Nimr (cu alti 5 „teroristi”), au fost arestati pe 8 iulie 2012 la Al-Awamia (regiunea Al Qatif/Al Qateef-Arabia Saudita Orientala in proximitatea Golfului Persic si a Bahreinului) pentru implicarea lor in evenimentele (ample miscari de contestatii populare) din Lumea (Primavara) Araba (2011), in special, pentru „seditie/revolta, nesupunere suveranului/rebeliune contra autoritatii musulmane si port de arma (cu scopul de a produce vandalism sau de a ucide)”, in care, in urma confruntarilor cu Politia, ar fi rezultat 14 victime (decese).

Desi, ca semn de protest, Al-Nimr, intreprinde o lunga greva a foamei, dupa un procers care a debutat pe 25 martie 2013, el este condamnat la moarte prin decapitare si crucificare in Piata publica centrala (pe 14 octombrie si confirmat de catre Curtea de Apel pe 21 noiembrie), de catre un Tribunal Penal Special de la Riyad, constituit inca din 2011 pentru judecarea celor implicati in evenimentele din Primavara Araba (17 decembrie 2010-1 august 2012, cand cca 1.076 de  persoane au fost arestate dintre care 240 ar fi inca si astazi in detentie).

Tot pe lista celor executati se aflau si jihadisti sunniti (saudieni sau straini), condamnati la moarte pentru implicarea lor  in atentatele teroriste revendicate de catre organizatia terorista Al Qaeda (in perioada 2003-2006, in care si-ar fi pierdut viata cca           155-160 de persoane), la propunerea Printului Mostenitor Mohammed ben Nayef (scapat cu viata dintr-un atentat), care ar fi aprobat si lista celor inghesuiti in Culoarul mortii.

Printre acestia se afla si Fares al-Shuwail (Abu Jundul Al-Azdi), arestat in august 2004 (la numai cateva zile, dupa arestarea religiosului teoretician si predicator Eisa Al-Awaishin),  in sudul Arabiei Saudite (la Abu Khayal, in proximitatea Teatrului Miftaha), pe care mass-media saudiana l-a descris ca pe un leader leligios al organizatiei Al Qaeda, ca de altfel si pe Fares Al-Shuwail, care ar fi fost (in realitate) un opozant al ideologiei gruparii teroriste.

In sfarsit, executiile, din pacate, sunt reluate pe 4 si 6 ianuarie, cand alti 2 saudieni condamnati la moarte sunt executati (decapitati cu sabia in public), Ahmed ben Obeid al-Harbi (in regiuneaQassim/la nord de Riad) respectiv, Saoud Al-Shalawi (in regiunea Taef/la vest de Riyad),gasiti vinovati (in dosare separate) pentru aceleasi gen de crime (de sange): uciderea cu arma de foc a unui compatriot (cu ocazia unei dispute).

Pe 10 ianuarie, Jinat Farid (de origine etiopiana), este executat (a 50-a executie/2016) pentru uciderea cu un topor a lui Ghalia al-Harichi, (inainte de a-i sustrage doua ghiuluri/inele masive de aur si o suma importanta de bani), in timp ce aceasta se ruga.

Mechari al-Anzi, un saudian, este executat pe 12 ianuarie la Riad pentru acelasi motiv ca si ceilalti doi saudieni, Ahmed ben Obeid al-Harbi si Saoud Al-Shalawi, iar Yasser Ghawsah (originar din Yemen), tot la Riad, pe 14 ianuarie pentru uciderea unei saudiene, dupa patrunderea prin efractiune in casa ei si jefuirea cu violenta a acesteia (bijuterii, suma mare de bani).

Pe 25 ianuarie Mohammed al-Zahrani, saudian, este executat pentru uciderea (injunghierea) cu un cutit de bucatarie a unui apropiat in timpul unei dispute, iar pe 27 ianuarie, un egiptean, Mahmoud Jomaa Morsi, condamnat pentru uciderea saudianului Saleh al-Anzi, este decapitat (cu sabia) in Piata centrala din Riad, respectiv, pe 28 ianuarie, saudianul Awidhah al-Saadi este decapitat (in regiunea Assir) tot pentru o crima de sange de acelasi tip, uciderea (cu o arma de foc) a lui Ayedh al-Qahtani, in timpul unei dispute.

Dupa ce pe 1 februarie, saudianul Ahmed al-Harbi, condamnat la moarte pentru injunghierea si uciderea cu o arma de fac a unui concetatean, pe 2 februarie 2016, are loc un eveniment desoebit pentru care autoritatile saudiene merita, elogiate.

Este vorba de faptul ca Justitia Saudiana (fondata pe Saria cu magistratii sai, religiosi, atasati scolii wahhabite/Dawa Wahhabite/Wahhabi Mission, miscare islamista sunnita), fideli interpretarii riguroase al Islamului si ProfetuluiMahomed (care considera blasfemia/βλασφημία, in limba graca- injurii, calomnie adusa unei divinitati, compatibila cu pedeapsa capitala), comuta condamnarea la moarte (pronuntata pe 20 noiembrie 2015) al poetului palestinian Achraf Fayadh (judecat pentru apostazie/renuntarea la religia islamica) la o sanctiune penala de 8 ani de detentie criminala si biciuire (800 de lovituri de bici in Piata publica, de regula in fata unei Moscheei), conform avocatului sau Abdoul-Rahman al Lahim.

Arestat si lasat in liberate in prima jumatate a lunii august 2013, acesta este arestat din nou si inculpat pe 1 ianuarie 2014, fiind condamnat in Prima instanta la 4 ani de inchisoare si 800 de lovituri de bici, pentru ca in Apel (pe 20 noiembrie 2015), pedeapsa sa-i fie agravata, fiind condamnat la moarte.

Cu o asemenea sanctiune penala a mai fost pedepsit pe 7 mai 2014 (in Apel, de catre Curtea Criminala din Djedda) si scriitorul saudian Raif Badawi (n.1984, arestat la inceputul lunii iunie 2012), creator (impreuna cu Souad al-Shamani militanta saudiana pentru drepturile femeii, arestata in noiembrie 2014) al site-ului Free Saudi Liberals (pe care milita pentru „Liberalizarea morala a Arabiei Saudite), condamnat la 10 ani de detentie criminala si 1.000 de lovituri de bici (in 20 de sedinte/50 de lovituri saptamanale, prima debutand pe 9 ianuarie 2015 in Piata Moscheei Djeddah), respectiv, o amenda penala de 1 Mil de Riyals (cca 250 000€) pentru apostazie si insultarea Islamului, ceea ce a provocat o vasta indignare internationala (ONU/Natiunile Unite, HRW/Human Rights Watch,   AM/Amnesty International, SUA, Canada, UE/Uniunea Europeana, etc.), sub presiunea careia, pe 1 martie 2015, Justitia Saudiana a decis reexamina          rea dosarului celui in cauza, iar acesta a fost distins (dupa condamnarea lui) cu o serie de premii internationale (Reporterii fara Frontiere/Netizen; Medalia Universitatii Libere din Bruxelles; One Humanity Award/PEN Canada For Freedom of Expression; Deutsche Welle/Libertatea de exprimare; Summitul de la Geneva/Pretul Curajului; Societatea Laica Scotiana/Aikenhead; Premiul Saharov pentru libertatea de gandire si propus pentru Premiul Nobel pentru Pace in 2015).

Familia lui Raif Badawi (Ensaf Haidar/sotia sa cu care este casatorit din 2002, cu cei 3 copii ai lor), inca din 2009 a fost alungata din tara (Arabia Saudita/tara in care femeile sunt considerate „minore” pe viata: fara dreptul de a se deplasa singure, cu dreptul/posibilitatea de a frecventa medicul numai cu acordul sotului, fara dreptul de a conduce vehicule, etc.), atunci cand Badawi a intrat (pentru prima oara) in atentia autoritatilor judiciare saudiene (cu interdictie de a parasi teritoriul, predarea pasaportului si a carnetului de conducere, interdictia de a desfasura o activitate lucrativa, etc.), mai intai in Egipt, apoi in Liban, pana cand ea obtine azil politic pe 13 octombrie 2013, in Canada (Sherbrooke/ProvinciaQuebec).

Mentionam aici si faptul ca in Prima instanta, pe 29 iulie 2013, Badawi a fost sanctionat mai putin sever, fiind condamnat la „numai” 7 ani de inchisoare si 600 de lovituri de bici, iar in ceea ce il priveste pe avocatul acestuia, Waleed Sami Abu al-Khair (n.1979, mlitant al Drepturilor Omului in Arabia Saudita care conduce  organizatia MHRSA/Monitor of Human Rights in Saudi Arabia), acesta a fost arestat pe 15 aprilie 2014 in timpul unui proces, in calitate de avocat al apararii, si este condamnat pe 6/7 iulie 2014 de catre o Curte Criminala Speciala din Djeddah la 15 ani de recluziune criminala si la o amenda penala de 200.000 Riyals (cca 50.000€) pentru ca ar fi militat contra „regimului, autoritatilor si personalitatilor oficiale saudiene”.

Casatorit pe 19 aprilie 2013 cu Samar Badwai (n.1981, o militanta saudiana pentru Drepturile Femeii, sora lui Raif Badawi, incarcerata pentru prima data in 2010 pentru dezobeire/nesupunere fata de tatal ei), impreuna cu clientul sau, Raif Badawi, este propus pentru Premiul Noberl pentru Pace in 2015.

In ciuda faptului ca Samar Badwai este cetateana americana din 28 noiembrie 2013, impreuna cu fetia ei de 2 ani Joud, ele au fost arestate pe 12  ianuarie 2016, iar ea a fost supus unui interogatoriu sever de catre autoritatile politienesti, ulterior, fiind incarcerata la aceasi inchisoare (Dhaban Central Prison) ca si fratele ei.

Pe 13 ianuarie a fost pusa in liberta te (pe cautiune) sub supravegherea autoritatilor judiciare, iar in cazul militarii pentru Drepturile Femeii (in Arabia Saudita) risca sa fie reincarcerata si condamnata de catre o Curte Criminala Speciala.

Fericitul eveniment din 2 februarie este insa”echilibrat” rapid cu alte doua nefericite (in materie de excutii), prin executarea in aceasi zi a doi condamnati la moarte: a unui saudian M'Saed al-Chahrani (la Abha/regiunea Assir) pentru uciderea (cu o arma de foc automata) a lui Hamad al-Chahrani (un membru al aceluiasi trib), ca urmare a unui diferend dintre cei doi, respectiv, al etiopeanului  Khater Dolly Koggi (in regiunea Riyad), pentru uciderea compatriotului sau Mustafa Abaqdi, pe care l-a batut cu bestialitate cu un obiect contondent pentru a-i sustrage o suma de bani si telefonul mobil.

In continuare, in cursul aceleasi luni, alti 6 condamnati la moarte vor fi executati (pentru trafic de droguri): pe 8 februarie egipteanul Ibrahim Salmane (in regiunea Tabouk/nordul tarii), in vehiculul caruia era disimulat o mare cantitate de opium, iar pe 17 februarie, yemenitii  Abdessalam al-Jammalisi Ahmed Moubarak (in regiunea Jizane/sudul tarii), pentru transport ilegal de hasis (in cantitate importanta), respectiv, saudianul Dheifallah al-Amrani (tot in regiunea Tabouk), pentru transport ilegal de amfetamina.

In sfarsit, pentru crime crapuloase, sunt condamnati la moarte si executati pe 11, respectiv, 23 februarie, irakianul Wissam  Hasnaoui (la Hafr al-Baten/nord-estul tarii), pentru uciderea unui cetatean din EAU (Emiratele Arabe Unite) cu scopul de-ai fura masina, respectiv, saudianul Moufrih Khamis (decapitat la Abha), pentru tentativa de viol comisa asupra angajatoarei (patroanei) sale (al carei sofer era, avand in vedere faptul ca in Regat femeile nu au dreptul sa conduca vehicule!),  dupa ce ar fi legat-o si ar fi condus-o  intr-un loc izolat.

Nici luna „martisorului” nu va fi mai calma!

Pe 1 martie 5 executii vor fi practicate in dosare clasate „criminale”: 3 saudieni Slimane si Ahmed Messaoudi (la Tabouk/nordul tarii), condamnati la moarte pentru trafic de droguri (amfetamina), respectiv, Kassadi Atoudi (in regiunea Jazane), pentru uciderea crapuloasa a unui apropiat; qatarezul (originar din Qatar) Mohamed Jarboui (in regiunea Al Ahsa/estul tarii), pentru uciderea unui apropiat in timpul unei dispute, iar iordanianul Abdallah Tayaha (in regiunea Jawf/extremul nord-est saudian), pentru trafic de amfetamina.

Pe 6 martie este executat saudanul Alaa al-Zahrani, condamnat la moarte pentru uciderea bestiala (cu pietre, crapandu-i capul!) al compatriotului sau Yassine al-Soumairi.

            Dupa ce pe 7 martie 2016, François Hollande (Presedintele Republicii Franceze in exercitiu/din 2012) il deocareaza pe Printul Mostenitor al Arabiei Saudite Mohammed ben Nayef (Ministru de Interne) cu „Legiunea de Onoare”, ca „rasplata”, pe 8 martie (de Ziua „Femeii” in Franta!), autoritatile judiciare saudiene il executa (la Tabouk) pe compatriotul lor,  Abdallah Roueili, condamnat la moarte pentru trafic (important) de amfetamina.

In cursul lumii martie, vor avea loc alte 10 executii pentru crime de sange: pe 13 martie, al lui Hadiane al-Qahtani, condamnat la moarte pentru uciderea lui Abdallah al-Qaoud (cu o arma de foc automata) in urma unui diferend; pe 16, al lui Omar al-Rabie, intr-un context asemanator, pentru uciderea lui Ghanem Salem; pe 17 al saudianului Ahmed al-Zahri Assiri (in regiunea Assir/frontaliera cu Yemen), pentru uciderea compatriotului sau (prin injughiere), Ahmed Hassan Faraj, in urma unei dispute, respectiv, al yemenitului Marwan Abdo Mohammed (in aceasi regiune), pentru un motiv asemanator; pe 24, 27, 30 si 31 martie sunt executati (tot pentru crime de sange): saudianul Turki Qahtani  si iordanianul Ammar Saqr (la Dammam/estul tarii); pakistanezul Elias Ismaïl (la Jeddah, pentru uciderea unei femei originara din Bangladesh/estul tarii); saudienii, Dhafer al-Motlaq si Hussein al-Motlaq (la Najrane/pentru ucidere si complicitate la ucidere/cu o arma de foc a unui alt saudian), respectiv, saudianul Mohammed al-Khaweir al-Qahtani (la   Abha/sud-vestul tarii) pentru un eveniment similar.

Executiile pentru crime de sange continua si in luna aprilie: pe 4, sunt decapitati cu sabia saudienii Baddah al-Doussari (la Riad, pentru uciderea unui compatriot, lovindu-l cu masina), respectiv, Mansour al-Azouri, iar pe 20, saudianul Souleiman al-Moqaadi (in regiunea Mecca), respectiv, pe 26, sirianul  Ahmed al-Ramadan (in regiunea Qussim/nord-vest de capitala Riyad/Riyadh), toti trei pentru uciderea, in urma unei dispute (prin injunghiere) a unui apropiat (in dosare diferite).

In schimb, pe 21 si 28 aprilie vor fi executati pentru trafic de droguri: un pakistanez, Shah Zaman Khan Sayyed (in regiunea Riad/Riyadh, cantitate importanta de heroina), respectiv, iordanianul Mohamed Abou Zayed (la Tabouk/pentru „ unu numar foarte mare de pilule/pastile de amfetamina).

Pe 1, 10, 24, respectiv, 29 mai, vor fi executati pentru crime de sange: saudienii Saad al-Zahrani (la Jeddah/pentru ucidere cu arma de foc), Mohsen al-Dossari (Riad/pentru ucidere prin injunghiere) si Imad al-Assimi (la Riad/pentru ucidere cu arma de foc), respectiv, nigerianul  Fahd Houssaoui (la Taef, la sud-vest de Riad/pentru uciderea unui politist/„prin lovirea capului acestuia de mai multe ori de sol/asfaltul de pe sosea, iar ulterior, strangularea lui).

Merita deci sa mentionam aici faptul ca in Arabia Saudita (asa cum am prezentat detaliat) pana la debutul Congresului Mondial contra Pedepsei cu Moartea de la Oslo (21 iunie 2016), erau executati deja 95 de persoane (pentru terorism, crime de sange, viol, jaf, trafic de droguri), iar sirul executiilor a fost reluat, din pacate dupa terminarea lucrarilor Congresului (pe 23 iunie 2016), dupa Ramadan/luna „ars” (a 9-a luna al Calendarului Islamic/Calendarul Hegierei si cea mai importanta dintre cele 12 luni: „intrzis”, „gol”, „primul izvor”, „ultima primavara”,  „prima luna de pamant uscat”,  „ultima luna de pamant uscat”, „onoare”, „risipa”, „ars”,  „ridicat”, „armistitiu” si „pelerinaj”) care dureaza 29-30 de zile si debuteaza cu emigrarea Profetului Mahomed de la Mecca la Medina, considerata inceputul erei musulmane/16 iulie 622-Anno Hegirae).

Atragem atentia si asupra faptului ca in aceasta perioada (a postului), musulmanii ar trebui sa posteasca din zori pana la apsul soarelui si ar trebui sa faca acte de caritate pentru saraci.

Din contra, la ora 09h00, pe 29 iunie 2016, are loc la Strasbourg, o audienta a CEDO (Curtea Europeana a Drepturile Omului) in cadrul unui dosar de „plangere” (N°33234/12) al unui cetatean saudian (de origine yemenita), banuit ca ar fi fost implicat in acte de terorism, Abd Al Rahim Hussayn Muhammad Al Nashiri (n.1965), care pune sub semnul intrebarii responsabilitatea Romaniei in cadrul programului inchisorilor secrete ale CIA in Europa pentru teroristii suspecti!

Acesta din urma a afirmat in cadrul sedintei, ca intre 12 aprilie 2004-6 septembrie 2006 ar fi fost incarcerat intr-un centru de detentie (penitenciar)  din Romania aflat sub comanda serviciilor de informatii (secrete) americane (NSA, CIA, etc.), inainte sa fi fost transferat la Guantanamo Bay din Cuba unde  este incarcerat si astazi (Bahía de Guantánamo/cca 180km2) din Marea Caraibilor, sudul careia (cca 118km2/pe care este desfasurata Baza navala americana din Guantanamo creata in 1898 in urma razboiului hispano-american) este controlat de catre SUA, conform tratatului americano-cubanez din 1993.

Teritoriul repartizat pe ce cele doua coaste de intrare in golf (care interzice orice fel de acces direct la mare, al orasului universitar Guantanamo/cca 220.000 de locuitori, capitala provinciei cu acelasi nume) si inchiriat de maniera perpetua pentru suma de 4.085US$ de catre Republica Cuba, incepand din 2002 gazduieste si o „tabara” (lagar, inchisoare), in afara sistemului judiciar in care sunt retinuti (pe termen nelimitat) mujahidini (luptatori) islamisti (extremisti, radicalizati, jihadisti, etc., posibili teroristi) capturati de catre US Army in diferite regiuni ale lumii in cadrul GWOT (Global War on Terror), in special in Afganista si in Irak,  declansat dupa atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.

Intr-o scrisoare adresata catre  CEDO in 2012, Al Nashir (considerat un fost apropiat al lui Bin Laden si acuzat de catre autoritatile americane ca ar fi fost creierul atentatului-sinucigas, care contra navei USS Cole al USS Navy, in portul Aden/Yemen, pe 12 octombrie 2000, a facut 17 victime, motiv pentru care risca pedeapsa capitala), afirma ca in perioada mai sus mentionata, in inchisoarea din Romania (unde era incarcerat cu „concursul autoritatilor romane”), ar fi fost maltratat si torturat.

Mentionam aici si faptul ca Al Nashir, este banuit si de implicarea lui in atentatul (revendicat de catre  Jaych Aden Al Islami-Abyane/Armata Islamica din Aden-Abyane, organizatie islamica terorista yemenita) comis pe 6 octombrie 2002 contra Petrolierului francez Limburg (in Golful Aden/la cca 25 de km distanta de portul Ash Shihr) care transporta cca 400.000 de baril de petrol saudian fiind lovit de catre un vapor-capcana (sinucigas).

In acest atentat, un marinar (bulgar) al echipajului, Atanas Atanasov (38 de ani) a fost ucis si alti 12 au fost raniti, petrolierul francez pierzand atunci aproape  ¼ din incarcatura.

In sfarsit, in plangerea sa Al Nashiri sustine ca regimul de la Bucuresti ar fi violat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, sustinand ca autoritatile romane(sti) nu ar fi luat niciun fel de masuri pentru respectarea acesteia (art.2-3, art.5-6 si art.8, respectiv art.10 si art.13, legate de dreptul la viata, interzicerea  torturii, dreptul la libertate/de miscare si la siguranta/a vietii, respectiv, dreptul  la respectul vietii private si de familie, dreptul la libertatea de exprimare si la un recurs).

In concluzie, in Romania, Al Nashiri, ar fi beneficiat de un tratament carceral necorespunzator (neadecvat), in care  majoritatea drepturilor sale (garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului) ar fi fost premeditat (deliberat) nerespectate (violate), datorita complicitatii dintre autoritatile americane si cele romane(sti).

In plus, aproband transferul lui catre Guantanamo Bay, autoritatile romane ar fi fost complice cu cele americane, avand in vedere faptul ca, dupa transferul sau, el putea fi executat,  contrar protocolului n°6 al Conventiei Europene al Drepturilor Omului in privinta abolirii pedepsei cu moartea.

Merita sa mentionam aici faptul ca, urmare a unei alte plangeri asemanatoare („complicitate” cu autoritatile americane) depuse la CEDO de catre  Al Nashiri contra Poloniei in 2014, acesta a obtinut castig de cauza, obtinand despagubiri morale in valoare de 100.000€.

Indr-adevar, existenta inchisorilor clandestine (secrete) in afara teritoriului SUA, controlate de catre CIA, a fost confirmata si de catre Presedintele Administratiei Americane in 2006 (George W. Bush), iar in 2014, Senatul American a publicat un raport acablant (fiabil) despre ce s-ar fi  intamplat intre peretii acestora (create dupa atentalele de la 11 septembrie 2001 in cadrul luptei antiteroriste internationale), insa, europarlamentarii au condamnat in repetate randuri programul (regimul) secret de detentie care a fost instaurat in acestea.

Curtea care a examinat plangerea a fost compusa din: Presedinte, Mirjana Lazarova Trajkovska (Republica Macedonia) si judecatorii: Kristina Pardalos (San-Marino), Linos-Alexandre Sicilianos (Republica Elena), Paul Mahoney (Regatul Unit al Marii Britaniei), Aleš Pejchal (Republica Cehia), Robert Spano (Islanda), Florin Streteanu (ales la intamplare/ad-hoc, Romania), Armen Harutyunyan (Armenia), Pauliine Koskelo (Finlanda).

Reprezentantii celor doua parti au fost:

-          din partea Guvernului Romaniei: Catrinel Brumar (agent),  Alexandrina-Livia Rusu (consilier), Manuela Ludușan, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Radu Bodnar, Mihai Simionis si Adrian Stefan (consultanti)

-          reprezentantii oficiali ai lui Al Nashiri (autorul plangerii):

Nancy Hollander (consilier), Rupert Skilbeck, Amrit Singh, Diana-Olivia Hatneanu (consultanti)

In timpul sedintei au avut autorizatie sa intervina si:

-          Raportorul special al Natiunilor Unite insarcinat cu promovarea si protectia Drepturilor omului si a Libertatilor fundamentale in lupta antiterorista (http://www.un.org/victimsofterrorism/en/special-rapporteur-promotion-and-protection-human-rights-while-countering-terrorism-specific-work),  

-          Amnesty International, fondat in 1961

(https://en.wikipedia.org/wiki/Amnesty_International), 

-          Comisia Internationala a Juristilor, fondat in 1952

(https://en.wikipedia.org/wiki/International_Commission_of_Jurists),  

-           Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania - Helsinki Commitee, infiintat in 1990

(https://ro.wikipedia.org/wiki/Asocia%C8%9Bia_Pentru_Ap%C4%83rarea_Drepturilor_Omului_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia_%E2%80%93_Comitetul_Helsinki)

-          Howard Kennedy Fsi LLP

(http://www.chambersandpartners.com/UK/firm/138/howard-kennedy)

 

Dupa incheierea lucrarilor Congresului International contra Pedepsei cu Moartea de la Oslo/21-23 iunie), din perioada de Ramadan (al Tanarului Musulman, terminat pe 5 iulie) Arabia Saudita, isi reia executiile, in ciuda „avertismentelor” pe care le-a primit din partea comunitatii internationale si CMPM (Coalitia Mondiala contra Pedepsei cu Moartea), inclusiv, oraganizatia ECPM (Impreuna contra Pedepsei cu Moartea), pe care o reprezint si eu.

Trei saudieni vor fi executati (prin decapitare cu sabia) pentru crime de sange (prin ijunghiere): Fahd al-Hasni(pe 17 iulie/la       Mecca), Ali Assiri(pe 19 iulie/in regiunea Assir) si  Hassan al-Amri (pe 20 iulie/la Al-Konfoud, regiunea Mecca) iar pakistanezul Mohammed Mokhtar (pe 19 iulie/in regiunea Assir) pentru „trafic de heroina de mare anvergura”.

La sfarsitul lunii (in zilele de 22 si 24 iulie) alti 5 saudieni, condamnati la moarte pentru crime de sange vor fi decapitati.

Ultima executie, pana in prezent (in 2016), in Arabia Saudita are loc pe 25 iulie, cand alti doi saudieni condamnati la moarte pentru crime de sange sunt executati: Fahd al-Ichane (in regiunea Jawf/nordul tarii, pentru ucidere prin injunghiiere) si Mohammed Chahrani (in regiunea Assir, pentru ucidere cu o arma de foc).

In acest context, Arabia Saudita a executat (cel putin oficial!) 107 de condamnat la moarte in acest an (2016), ceva mai putin decat anul trecut (153/in 2015), dar sa nu uitam ca inca timpul ramane tanar....

Pe 23 august, Consiliul Municipal din Teheran (Capitala Iranului) a decis ca o strada din vecinatatea Ambsadei Arabiei Saudite sa poarta numele Seicului siit saudian  Nimr Baqer al-Nimr (vezi mai sus) executat pentru „compliciate la acte de terorism” pe 2 ianuarie 2016, alaturi de alti 46 presupusi teroristi, ceea ce a provocat manifestatii (miscari populare) violente in Iran (tara in care confesiunea siita este majoritara), terminand cu atacarea si incendierea Ambasadei Arabiei Saudite de la Teheran, precum si al Consulatului Arabiei Saudite de la Machhad (al doilea oras ca importanta in Iran).

 

 

NOTA

 

Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica

http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2016/09/impreuna-contra-pedepsei-cu-moartea.html

Share

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2019