JOCUL CU MOARTEA!
Jocul cu fularul, „Jocul cosmosului”, „Jocul rosiei” (inrosirea fetei) sau inca : „Visul indian”, „Visul magic”, „Visul albastru”, respectiv, „Sarutul Dragonului”, sunt cateva dintre denumirile atribuite de catre elevii scolilor generale si din liceele fanceze (invatamantul preuniversitar), „Jocului cu moartea”, un joc stupid, care prin asfixiere, face din ce in ce mai multe victime in unitatile de invatamat publice cat si in cele private!
PREAMBUL
Facandu-si aparitia la mijlocul mileniului trecut (1950), in cei zece ani de existenta, aceasta practica care consta in (auto)strangularea, auto(asfixierea) voluntara a elevului pentru trairea unor senzatii noi, «speciale» sau «tari»,
face anual un numar de 10-11 victime, in ciuda faptului ca diferite masuri de prevenire a accidentelor, mai mult sau mai putin eficace au fost luate, pe de o parte, pe plan national, de catre administratia centrala de stat, respectiv, cei responsabili din cadrul Ministerului Educatiei si Invatamantului, iar pe de alta parte, pe plan local, de catre administratia locala, respectiv, personalul de directie din cadrul acestori unitati de invatamant.
Conform rezultatelor investigatiilor noastre, reiese ca anul trecut au fost semnalate in Franta Metropolitana (Franta continentala, partea europeana), nu mai putin de 29 de incidente de acest tip, din care 14 au avut un deznodamant tragic (dramatic).
In 9 dintre ele, interventia autoritatilor sanitar-medicale a fost tardiva (din motive de mobilitate limitata!), copii decedand, in scurt timp, in urma unui stop-cardiac (cardio-respiratior), iar in alte 5 cazuri, desi interventia a fost prompta (in timp util !) in cazul victimelor s-a instalat o coma profunda (de gradul III sau IV), care dupa cateva zile de internare in sectiile de terapie intensiva ale unitatilor medicale unde au fost transportate in regim de urgenta, au decedat.
In restul de 15 incidente, in 7 din cazuri, ulterior, au fost semnalate sechele grave (leziuni cerebrale), in 5 cazuri, ceva mai putin grave (crize de paralizie), iar in 3 cazuri, recuperare aproape integrala (intr-un procent de peste 95%).
De-altfel, in majoritatea cazurilor, anchetatorii au fost obligati sa «opteze» pentru «sinucidere» si nu pentru «accident», avand in vedere faptul ca elevul a fost gasit fara suflare (viata), cu fularul strans in jurul gatului !
Gratie interventiei mai multor asociatii ai parintilor si organizatii sindicale din invatamantul secundar (preuniversitar), opinia publica devine din ce in ce mai sensibila la aceasta pratica care in ultimii ani a fost considerat de catre MEN (Ministrul Educatiei Nationale) un adevarat «flagel», el ocupand sinistrul prim loc in incidentele care au avut loc in timpul desfasurarii cursurilor la scoala, chiar inaintea agresiunilor comise de catre elevi (asupra colegilor sau profesorilor lor) ! (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: „Violenta in scoli, o forma de violenta moderna”: http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42497-violenta-in-scoli-o-forma-moderna-de-violenta.html)
APEAS (Asociatia Parintilor Copiilor Accidentati prin Strangulare), a organizat si un colocviu international avand ca scop dezbaterea publica ale acestor mijloace de lesin (datorita asfixierii !), care in majoritatea cazurilor sunt ireversibile si conduc la deces!
Jocul debuteaza prin (auto)strangulare si sistarea respiratiei, pana cand victima se invinteste la fata (devenind ca o «rosie»), timp in care ea «viseaza»…diverse si «traieste» senzatii…tari!
O «varianta» a jacestui joc stupid si periculos consta in inlocuirea fularului cu un sac din plastic in care victima isi introduce voluntar capul pentru a-si impiedica respiratia!
In urma investigatiilor noastre reiese ca cca un milion si jumatate de persoane (4% din populatie) au practicat un asemenea joc in Franta, din care 6% chiar inainte de a implini varsta de 5 ani, 29% intre 6-10 ani, 48% intre 10-14 ani si 28% peste 15 ani.
In cursul lunii ianuarie am putut asista si la o serie de comunicari stiintifice pe aceasta tema [11 ianuarie, St. Maur de Fossés (Paris) ; 15 ianuarie, Vichy, iar intre 24-25 noiembrie 2011 la Liège in Belgia], ceea ce ne-a permis sa facem o idee despre acest joc atat de raspandit, precum si ceea ce determina elevii ca sa se recurga la el.
In principiu, jocul consta intr-o hiperventilatie fortata, obtinuta prin indoirea rapida ale picioarelor cu o puternica inspiratie a aerului din mediul inconjurator, dupa care victima isi blocheaza respiratia prin diferite mijloace, in general, de presiune.
Dupa un timp relativ scurt (cateva secunde, minute), se produce o sincopie, victima inrosindu-se la fata si are loc lesinul, care este precedat de halucinatii, mai mult sau mai putin «senzationale», urmate de o «placere» ! (Oare ?! Ce fel de placere ?)
Printre tinerii cei care au dispurat dintre noi ca «fideli consumatori» al acestei practici si pe care i-am putut identifica, putem mentiona, in ordinea cronologica a disparitiei lor, pe : F. Sosthène, 12 ani, 12 mai 1977 ; R. David, 13 ani, 19 apriilie 1983 ; B. Benjamin, 14 ani, 15 martie 1999 ; G. Magali, 13 ani, 19 martie 1999 ; P. Ludovic, 26 decembrie 1999 ; T. Yoann, 9 ani, 17 ianuarie 2000 ; L. Pierre, 12 ani, 17 aprilie 2000 ; I. Jonhatan, 13 ani, 19 iulie 2000 ; H. Nicolas, 14 ani, 20 septembrie 2000 ; F. Xavier, 17 ani, 24 septembrie 2000 ; A. Vanessa, 13 ani, 9 decembrie 2000 ; C. Yasha, 14 ani, 15 februarie 2001 ; D. Cristophe, 10 ani, 26 iunie 2001 ; B. François, 17 ani, 11 august 2001 ; V. Romain, 15 ani, 5 decembrie 2001 ; D. François, 18 ani, 29 mai 2002 ; H. Brice, 14 ani, 25 septembrie 2002 ; R. Stanislas, 12 ani, 3 octombrie 2002 ; L. Timour, 12 ani, 29 noiembrie 2002 ; T. Kévin, 12 ani, 26 noiembrie 2002 ; C. Romain, 12 ani, 25 februarie 2004 ; F. Anne-Lise, 15 ani, 15 mai 2004 ; G. Julien, 12 ani, 17 martie 2005 ; A. Ralf, 14 ani, 14 mai 2005 ; R. Gaspar, 8 ani, 8 iunie 2005 ; R. Kévin, 14 ani, 5 iulie 2005 ; Z. Vendy, 15 ani, 31 decembrie 2005 ; B. Adel, 12 ani, 15 ianuarie 2007 ; V. Stanley, 12 ani, 7 iulie 2007 ; A. Pierre, 12 ani, 5 noiembrie 2007 ; K. Noélanie, 8 ani, 20 noiembrie 2007 ; E. Marie, 16 ani, 8 mai 2009; G. Xavier, 11 ani, 8 noiembrie, 2010; K. Martin, 7 ani, 6 septembrie 2010; H. Francois, 10 ani, 4 februarie 2011; M. Jean, 8 ani, 4 decembrie 2011; . P. Louis, 7 ani, 5 martie 2012; T. Lucien, 9 ani, 4 iulie (Ziuna Nationala a Frantei), 2012; M. Dominique, 13 ani, 7 august, 2013; B. Mariani, 7 ani, 9 octombrie 2013; F. Georges, 14 ani, 20 decembrie 2013; D. Marcel, 14 ani, 6 ianuarie, 2014; L. Anne-Marie, 11 ani, 5 februarie 2014.
Merita se atragem atentia si asupra faptului ca desi presa franceza a alertat sistematic opina publica, facand apel la pericolul pe care reprezinta «Jocul mortii» in invatamantul preuniversitar francez, avand in vedere rezultatele negative din ultimii ani, credem ca nici responsabilii politici ai colectivitatilor locale si nici profesorii, pedagogii sau psihologii care isi desfasoara activitatile in unitatile de invatamlant preuniversitar nu au luat in serios acest flagel !
APROFUNDAREA DOSARULUI
In 2000, intr-o scoala generala de prestigiu din Eton (cu internat) in Marea Britanie (echivalentul unui colegiu in Franta) pe 22 februarie 2000, un elev, Nicholas Taylor, in varsta de numai 15 ani, a decedat in urma unui asemenea joc.
Conform investigatiilor efectuate de catre jurnalistii de la «The Daily Telegraph», jocul si-a facut aparitia in internat prin noiembrie 1999, cand au fost si semnalate mai multe incidente, insa directia institutiei nu « s-a autosesizat » (nu a luat masuri destul de severe) pentru a impiedica aceasta practica mortala.
Dupa cum am putut constata din documentele la care am avut acces, se pare ca in Franta, aceast joc este practicat cu precadere la Tours (departamentul Indre et Loire, Regiunea administrativa Centre), la Paris si Antony (Regiunea pariziana), la Chalône sur Saône (Departamentul Saône-et-Loire, Regiunea administrativa Bourgogne, estul Frantei) in regiunea Avignon (Departamentul Vauclus, Regiunea administrativa PCA-Province-Alpes-Côte d’Azur).
Dar si in strainatate.
In SUA (6-7 decese anual, sub forma de strangulare sau hiperventilatie/rata reducerii gazului carbonic in sange, respectiv, o combinatie a lor!), in Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Elvetia, etc.
Françoise Cochet si Fabienne Leroy, parinti a doua dintre victimele mai sus mentionate (Ludovic si Nicolas), intr-un articol aparut in «Magazine Maxi» n° 740/Ianuarie 2001, ataca posibilii responsabili din cadrul Ministerului Educatiei Nationale, insa fara «succesul » scontat.
Pe 16 martie 2002, in urma unei sesizari facute de catre Françoise Cochet, mama lui Nicolas (decedat la numai 14 ani pe 20 septembrie 2000) si Michelle, mama lui Sosthène (decedat la varsta de 12 ani pe 12 mai 1977), Betty mama lui Tom (decedat in 1998), respectiv, Sylvie mama lui Julien (decedat in 1999), canalul national de televiziune public Fr2 (France 2) consacra emisiunea «Envoyé Spécial » (Trimisul Special) de la orele 21h05, unei dezbateri publice pe tema «Jocului cu moartea ».
Conform celor mentionate de catre Medicul psihiatru Jean-Claude Fisher de la CHU (Centrul Spitalier Universitar) din Marsilia, aceasta practica, un «fel de drog» (ca si alcoolul, tabacul, stupefiantele sau inca, jocurile de noroc) ar fi legat de o «psihologie foarte particulara» la adolescent : « cu cat este mai periculos un joc cu atat el este mai atractiv si aduce probe materiale certe privind existenta individului. Insa, din pacate, adolescentul este incapabil sa faca o evaluare a riscului » !
El este convins deasemenea ca, datoria de a preveni aceste accidente tragice revine pe de o parte parintilor in primul rand, care trebuie sa atraga atentia copiilor lor asupra riscurilor la care sunt expusi distrandu-se cu asemenea practici, dar pe de alta parte si profesorilor principali (profesori-diriginte de clasa, in Romania), educatorilor, psihologilor care activeaza si supravegheaza pregatirea tinerilor in institutiile de invatamant preuniversitar.
In sfarsit, conform CPP (Codului de Procedura Penala) francez, parintii pot depune plangere la Procurorul Republicii contra celor care asista la acest joc al mortii cu capul de acuzare : « Neacordare de asistenta unei persoane aflate in pericol de moarte ».
Pedeapsa este destul de severa !
Pentru tinerii care au implinit varsta de 13 ani este posibila si pedeapsa cu inchisoarea.
Pe 3 martie 2003 «Le Dauphiné de Gap» atrage din nou atentia asupra unui incident care a avut loc la Gap (departamentul Hautes Alpes, Regiunea administrativa PACA) la institutia de invatamant preuniversitar (Colegiu-Liceu) «Saint Joseph», unde un elev de 16 ani este gasit inconstient (in coma) in urma unei asemenea practici.
El si-a strans gatul, nu cu fuloarul, ci cu o centura de judo!
Pentru cei care au anchetat evenimentul, PJN (Politia Judiciara de la Nisa), era extrem de dificil sa stabileasca daca era vorba de un joc voluntar cu moartea, o varianta a jocului cu fularul, care poate antrena si crise de epilepsie, respectiv, de paralizie sau, evident, de o tentativa de sinucidere !
Pe 29 martie 2006, Journalul «Al Ahram» care apare la Cairo (Egipt) atrage si el atentia asupra acestui «fenomen» care incepea inca de pe atunci sa capete numerosi adepti si in Egipt.
« Importat » din Occident (dupa ancheta efectuata de catre jurnalistii de la « Al Ahram »), in urma decesului unui tanar sportiv de performanta, autoritatile egiptene (de confesiune musulmana) pornesc un adevarat «razboi», contra Europei Occidentale, in general si contra Frantei, respectiv, Regatului Unit al Marii Britaniei, in particular, motivand aceasta atitudine prin faptul ca tineretul egiptean viziteaza cu precadere aceste tari, in care «Jocul cu moartea» este o practica curenta, « agreata » de catre confesiunile crestine (in special, cea catolica !).
Imi aduc aminte ca reprezentantii autoritatii statului Egiptean la Ambasada si Consultatul de la Paris «ar fi avut indicatii» sa se serveasca de acest pretext pentru incordarea relatiilor diplomatice dintre cele doua tari, datorita masurilor severe luate de catre DST-ul (Directia Securitatii Teritoriului) pe atunci (azi DCRI: Directia Centrala a Informatiilor Interne ! A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica : «Edvige si Cristna o baza de date al spatiului DCRI »: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42042-edvige-cristina-noile-fisiere-al-directiei-centrale-de-informatii-interene-francez-dcri.html) contra terorismului international, in care diverse organizatii extremiste egiptene ar fi fost implicate.
Incidentul debuteaza pe 28 februarie 2006 cand un tanar egiptean, sportiv de performanta, campion cu echipa sa de “water-polo” (Club Héliopolis), in varsta de 20 de ani (ar fi implinit 21, pe 15 martie 2006) este gasit spanzurat intr-un apartament la Cairo, prin intermediul unor corzi fixate in plafon!
Ancheta politiei este rapida si clara : « siuncidere ».
Dosarul este clasat. (A se vedea si articolul autorului pe aceasta tematica: „Dosare clasate!”: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42905-dosare-clasate.html)
Insa, Suzanne, mama lui (de formatie inginera, deci intelectuala !), nu-si poate in niciun fel explica gestul tanarului, care, fiind student la Academia Maritima din Cairo, din punct de vedere psihic era mai «mult decat stabil» si din punct de vedere fizic, «mai mult decat sanatos» !
La insistentele ei, ancheta este reluata in colaborare cu PN (Politia Nationala Franceza), ceea ce mi-a permis sa pot participa si eu, in direct, la aceasta ancheta.
Conform PV-urilor (Proceselor Verbale) intocmite la locul dramei ajungem la o alta concluzie !
Dintre cele trei corzi utilizate de catre tanar pentru a se «spanzura», doua erau taiate cu un cutit cu o lama foarte ascutita, care a fost si el gasit la fata locului, langa victima.
Presupunand ca tanarul ar fi vrut sa-si puna capat zilelor si s-a spanzurat, in cazul in care s-ar fi razgandit, in ultima secunda, el ar fi putut taia cu o singura taietura toate corzile, nu numai doua dintre ele, cum a fost constatat.
In plus, dupa cum mama lui, precum si apropiatii sai sustineau, «era un tanar plin de viata, optimist, cu proiecte de viitor ».
Pornind de la aceste «elemente », o instructie minutios conceputa, (cu mult simt de raspundere !) cu ajutorul expertilor francezi in «Jocul cu moartea», pune in evidenta existenta unui martor ocular la locul dramei, inainte de accidentul tragic, care lamureste enigma.
Este intr-adevar vorba de « Jocul cu Moartea », insa intr-o « varianta » a « Jocului cu fularul ».
Autostrangularea sau strangularea de catre o alta persoana cu o curea, cu o coarda sau chiar cu ajutorul a doua degete : cerand unui prieten «de joaca» sa comprime pe gat carotidele pentru oprirea circulatiei fluxului sanguin timp de cca 30 de secunde!
O «mica» coma se instaleaza, dupa care are loc resuscitarea victimei de catre camarazi.
Conform celor declarate de catre martorul ocular, acest joc a fost practicat des in ultimul timp de catre victima si prietenii sai, inclusiv, de catre el !
Din investigatiile noastre reiese ca la un asemenea joc, participa, in general, mai multi tineri si fiecare la randul lui (prin rotatie !) se joaca cu « moartea ».
In principiu, conform regulii « jocului » victima ar trebui sa-si revina singura.
Deseori insa acest lucru nu este posibil, ea cazand intr-o coma profunda (de gradele III sau IV) care va antrena nu peste mult timp decesul ei !
In cazul adolescentului decedat, martorul ocular, ar fi trebuit sa taie corzile care il strangulau pe victima, insa, emotionat, a intrat in panica si nu a reusit sa le taie in timp util, decat doua dintre ele, victima ramanand spanzurata cu cea de-a treia coarda !
Interesant este insa faptul ca toti colegii de clasa care au venit la inmormantarea acestui tanar erau la curent cu aceste practici (bine concepute si organizate !) si erau adeptii lor !
In schimb, parintii lor nu aveau nici cea mai vaga idee despre acest joc mortal.
Mai mult, nu peste mult timp, am decoperit ca victima, nu a fost «o premiera» in matertie de aceste practici « sinucigase» la Cairo.
Pe raza aceluiasi Comisariat de Politie, inainte de drama «campionului», alte sase decese de aceasi natura au fost inregistrate, fara ca autoritatile egiptene sa se alarmeze si sa ia problema in serios !
Toate erau clasate : «sinucideri » !
Cel putin, asa au fost ele „contabilizate” (intern!), cand am intervenit pe langa ele pentru lamurirea acestora.
Dijn cercetarile noastre, s-ar parea ca «Jocul cu Moartea» ar fi «debarcat» in tara Sfinx-ului in scolile din Maadi si Zamalek sub numele de : «Jocul strangularii», «Jocul sufocarii», respectiv, «Jocul plamanilor» sau «The Choking Game»!
Daca in Franta, avem o statistica precisa privind aceste practici si decesele pe care acesta le-a antrenat, din pacate, in Egipt nu exista nicio evidenta a lor!
Nici macar AELD (Asociata Egipteana de Lupta contra Drogurilor) nu a auzit niciodata de aceste practici mortale!
Marturii insa, exista, totusi !
Haïssam, in varsta de 25 ans, salariat intr-o institutie publica, ne-a declarat ca inca, chiar cu 10 ani in urma, fara sa fi fost un adept al acestor practici si fara sa le fi incercat vreodata, asista sistematic la « spectacolul » prezentat de catre colegii lui de scoala din Guiza, fideli « consumatori » al jocului mortal !
Dupa parerea Medicului psihiatru Hachem Bahari, specialist in problemele adolescentei, jocul cu fularul, face parte din categoria « Jocului cu Moartea » (jocului cu risc !) care nu este atat de nou pe cat ar parea !
In plus, majoritatea tinerilor care il practica (intre 5-21 de ani, atat baieti cat si fete, din toate categoriile sociale) este chiar constienta de posibilitatea unor urmari, eventual, dramatice ca si in cazul JRR („Jocul Ruleta Ruseasca”) in care un tragator avand un singur cartus in incarcator (in general pistol de mic calibru) trage la intamplare in directia prietenilor sai, pana cand nimereste unul dintre ei (daca cumva cartusul ajunge din incarcator pe teava)!
Alte jocuri cu risc sunt si activitatile sportive de iarna (schi, patinaj, VTT, etc.) sau rally-urile in locurile interzise, din cauza terenului accidentat sau prezentand alte pericole (alunecare de teren, etc.)
Multi dintre tineri isi asuma acest risc !
P. Gabriel, un tanar de 14 ani, din LA (Los Angeles), California (SUA), decdat in 2005 in urma unei come profunde de tip IV (timp de 10 zile), ireversibile, inainte de a se autostrangula declara : « Nu consum nici alcool, nici droguri, nici nu fumez ! Imi place acest joc si ma distrez de minune » !
COMENTARIUL AUTORULUI
Din investigatiile aprofundate pe care le-am intreprins in acest dosar s-ar parea ca senzatia de extaz, (de euforie) prin asfixiere ar fi cea responsabila de « aderenta » tinerei generatii la aceaste practici mortale.
Insa, majoritatea adeptilor nu cunosc eventualele urmari grave si foarte grave care pot insotii aceste practici !
Asa cum am mai mentionat, dupa parerea unora, ele ar fi comparabile cu efectele produse de catre drogurile « usoare » (Marijuana, Hashish, Extasy, LSD, etc.), iar dependenta de ele, este si ea similara.
Prin acest gen de asfixiere creste volumul adrenalinei in sange, ceea ce are ca efect (rezultat) senzatia de exaltare.
Majoritatea tinerilor considera ca « Jocul cu moartea » este un joc « eroic », pentru ca ei au posibilitatea de a infrunta Moartea.
Putin stiu insa ca este suficient pentru ca creierul sa nu fie oxigenat timp de doua minute (intre 2 si 4 minute, in functie de greutetea « jucatorului ») pentru a risca un stop-cardiac (cardio-respirator), iar ulterior, o coma profunda de tip III sau chiar I).
Iar in cazul supravietuirii, revenirea dintr-o coma profunda de aceste tipuri, in majoritatea cazurilor, lasa sechele!
O paralizie (pareze, hemiplegie, etc.) sau chiar si incapacitati fizice mai severe (tetrapareza, tetraplegie, etc.), respectiv, leziuni cerebrale mai mult sau mai putin grave. (a se vedea pentru detalii si articoul autorului: „Handicapul in mediul carceral francez”: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42622-handicapul-in-mediul-carceral-francez-mcf.html)
Consideram ca vigilenta simultana si conjugata, pe de o parte, ale parintilor (in afara scolii), iar pe de alta parte, al personalului didactic (din institutiile de educatie) pot reduce considerabil aceste accidente cu consecinte dramatice.
Dupa parerea unora (Dr Amir Fékri, Medic generalist ; Magdi Kozmane, Directoarea unei scoli generale religioase), orice semne in jurul gatului unui tanar, dureri violente de cap, deficiente respiratorii, lipsa de concentrare, izolarea pe termen mai lung acasa sau intr-o sala de clasa libera, trebuie sa atraga atentia parintilor, respectiv, supraveghetorilor (din scoli) si profesorilor.
Din contra, altii (Magda Gamil, Directoarea unei scoli private laice) considera ca tinerilor nici nu trebuie atrasa atentia asupra acestori practici mortale pentru a nu-i incuraja sa le incerce.
In orice caz, atragem atentia in mod deosebit asupra faptului ca un joc de „ne-oxigenare” caracterizat prin practica strangularii sau sufocarii, este un joc periculos, pentru ca acesta provoaca in mod inevitabil o stare de asfixie (asfixiere) sau mai exact o stare de anoxie (lipsa de oxigen) al creierului, ceea ce este „responsabila” de halucinatii, care poate conduce la pierderea cunostintei, iar ulterior, putand antrena sechele neurologice ireversibile (leziuni cerebrale) si chiar incompatibile cu viata.
In ceea ce ne priveste, investigatiile noastre au condus la cateva concluzii (observatii) pe care le-am putea formula in felul urmator :
1. «Jocul cu Moartea », in general, in varianta asfixierii nu este un fenomen nou in societatea noastra!
Aceasta “tehnica” a existat intotdeauna sub o forma sau alta, in special in diverse practici sexuale ale adultului (“principiul asfixiofiliei”: cautarea placerii in urma stoparii respiratiei, lipsei de oxigenare a creierului.)
Consecintele lui sunt in general ireversibile si dramatice: coma profunda, leziuni cerebrale, decesul!
Forma insa in care ea este practicata in ultimii zece ani, in scoli si licee de catre tineri, “Jocul cu fularul”, numai cu scopul de a se “amuza” (distra!) si obtinerea unor senzatii noi, este un “concept” nou !
2. Daca acest joc mortal este practicat cu precadere in colegiu (scoala generala in Romania), el este practicat atat de catre liceeni, cat si de catre elevii din scoala primara.
Atat in mediul urban si peri-urban cat si in mediul rural (pe cale de disparitie in Franta, urbanizata intr-un procent de peste 95%)!
3. Nu exista un « profil » anume, special, ai celor care practica jocul cu fularul.
Insa, adesea sunt elevii gen “casse-cou » (temerari, carora le place sa riste fara sa gandeasca), avand tendinta de a se pune in pericol, ceea ce lor ofera o deosebita satisfactie.
Tineri, care sunt in cautarea de senzatii noi si tari.
In majoritatea cazurilor insa, toti elevii sunt expusi “contaminarii” cu acest joc.
Chiar si elevii “rezervati”!
Exista numeroase cazuri in care acesti tineri sunt fortati de catre colegii lor sa participe la « hora » !
Si acest lucru, atat la varste fragede (6-8 ani) cat la varsta adolescentei (16-18 ani).
Mentionam aici ca pe 20 noiembrie 2007, K. Noélanie (vezi mai sus!), in varsta de numai 8 ani, a decdeat, fiind strangulata de catre colegii sai !
Cu putin timp inainte de a muri, ea a reusit totusi sa intre in contact, in secret, cu Jandarmeria !
Din pacate, jandarmii au sosit prea tarziu !
4. Jocul cu fularul, ca de-altfel, orice “joc cu Moartea”, poate crea dependenta ca si alcoolul, tutunul, stupefiantele, sexul, jocurile de carti, jocurile de noroc, etc.
Cu alte cuvinte, practicat sistematic (cu regularitate), des sau foarte des, jocul cu fularul poate deveni un drog!
5. In majoritatea cazurilor, nici parintii copiilor si nici cadrele didactice nu sunt la curent cu aceste practici ale elevilor lor.
Lipsa de comunicare ?
Lipsa de interes ?
Legea tacerii, pentru evitarea reprimarii, respectiv, interzicerii acestor jocuri ?
Nu putem raspunde corect si coerent la aceste intrebari !
In orice caz, in urma unor incidente grave, fara a fi neaparat dramatice (decesul victimei), ulterior, un profund sentiment de culpabilitate putem constata atat la parinti cat si la dascali!
6. Nu ne putem pronunta despre modul in care acest joc ar putea fi stopat !
Este sau nu bine, este sau nu pedagogic de a atrage atentia copilului asupra pericolelor pe care reprezinta acest joc !
Un studiu pe care am efectuat in cateva scoli si licee din Franta, ne-a aratat ca printre elevi exista foarte multi disciplinati, ascultatori, docili, insa nu sunt mai putini nici cei care sunt curiosi, rebeli, « casse-cou » !
Conform unui sondaj efectuat pe 186 de elevi de colegiu (scoala generala) si liceu, s-ar parea ca 35% (27% in colegiu si 8% in liceu) pari a fi convinsi ca jocul cu fularul este un joc periculos, un joc cu moartea si el nu trebuie incercat !
Cu atat mai putin, practicat !
Un numar impresionant de mare de elevi, 33% (8% in colegiu si 25% in liceu) ne-au declarat ca acest joc trebuie cel putin odata incercat, din curiozitate, inainte ca o decizie privind « practicarea » lui, cu regularitate sau nu, sa poata fi luata !
Restul de 32% (25% in colegiu si 7% in liceu) sunt « indecisi » privind jocul cu moartea !
Cu alte cuvinte, printre ei se afla « ascunsi » cei influentabili, respectiv, cei care pot fi obligati sa participe la aceste « petreceri » care pot aduce moartea !
In orice caz, o supraveghere « de aproape » a elevilor, atat la scoala cat si in afara ei, este absolut necesara !
In cursul investigatiilor noastre, am reusit sa cunoastem si cativa adepti fanatici ai jocului cu fularul, «practicanti profesionisti» (pasionati), adevarati mentori si «guru» la petreceri, «oameni» care din pacate nu aduc…ploaia ci deseori…moartea !
Iata de ce, mentionam ca orice «ciudatenie» (ceva care pare « anormal » !) in viata unui elev trebuie sa fie un semnal de alarma, atat pentru parinti cat si pentru profesori : semne in jurul gatului, dureri intense si persistente de cap, ochii rosii, joaca exagerata cu fularul, cu centura, izolarea excesiva in camera, lipsa de comunicare, singuratate disimulata, etc.
Un sondai IPSOS (Institut de sondaj francez fondat in 1975, condus de catre Didier Truchot si Jean-Marc Lech), de mare fiabilitate, primul de acest gen in Franta, releva anul trecut ca 91% dintre cei 1013 francezi peste 15 ani, chestionati, au auzit vorbind de « jocul cu fularul », « jocul rosiei », etc.
Numai 37% dintre ei nu au o idee precisa despre cum se practica acest joc.
In schimb, 4% dintre ei au declarat ca au practicat acest joc, mai mult sau mai putin, ceea reprezinta, totusi, peste 1,5 milioane de persoane !
In sfarsit, in timpul anchetei noastre, fara sa vrem, am luat cunostinta cu un alt gen de « joc cu moartea », nu mai putin periculos decat cel cu fularul, practicat din ce in ce mai mult in scolile franceze !
Este vorba de « gardav’ » («Garde à vue», «Culoarul mortii», «Point massacreur – loc de masacru, de masacrare ») !
«Garde à vue» (« pastrat la vedere », « retinut », etc.), este termenul juridic utilizat in cazul arestarii unei persoane (in Franta) de catre serviciile abilitate ale Politiei sau Jandarmeriei pe baza unui mandat eliberat de catre Procurorul Republicii, pentru cercetarea acestuia intr-un dosar penal (corectional sau criminal, a se vedea si ciclul de articole al autorului: http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42413-condamnat-la-inchisoare-pe-viata.html; http://www.necenzuratmm.ro/ancheta-necenzurata/42600-o-posibila-reforma-a-justitiei-franceze-o-reforma-fara-forma-si-fara-fond.html; http://www.necenzuratmm.ro/justitie/42514-justitia-romana-incotro-catre-modelul-inchizitorial-incizitoriu-al-justitiei-franceze.html; http://www.necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42484-sacalii.html).
Este vorba de o persoana contra caruia exista indicii ca ar desfasura activitati contrare legislatiei in vigoare, ca ar fi comis o crima sau ar fi responsabila de o crima.
La «Garde à vue» poate dura 24h00 si poate fi prelungit pana la 48h00 , in cazul in care situatia o impune sau maximum pana la 96h00, in caz de terorism, atentat, respectiv, in cazul in care este in pericol siguranta nationala!
In jocul „Garde à vue” este vorba de un simplu, banal joc cu…mingea !
Un grup de elevi lovesc la intamplare, fiecare cum apuca, mingea in timpul recreatiei.
Se cauta un « stangaci » (doua picioare stangi), care sa lase sa treaca mingea printre picioarele lui.
Odata identificat, el urmeaza sa fie «retinut», (Gardé à vue) in «locul de masacru», imobilizat si batut cu bestialitate (cu picioare, maini si cu alte obiecte aflate la indemana), pana cand participantii la joc considera ca «bataia incasata» a fost «suficienta» !
Acest joc, relativ nou, cu «fata umana», foarte apreciat de catre elevi, anul trecut, a facut nu mai putin de 15 victime !
NOTA
Imi aduc aminte ca in Romania aniilor ’60 si inceputul celor ‘70 si eu participam frecvent la « jocul cu fularul », adevarat, intr-o varianta « primitiva » si mult mai putin agresiva !
Fara sa fi gandit vreodata pe atunci la consecintele dramatice pe care acest joc implica.
Ne adunam cativa colegi in timpul recreatiei, intr-un colt de curte, stopam respiratia si unul dintre ei strangandu-ma cu forta in jurul toracelui ma ridica de la sol, scuturandu-ma un minut-doua, dupa care ma lasa la pamant !
Am trait niste senzatii bizare, euforice, intr-adevar, fara sa fi lesinat vreodata.
Niciodata, nici atunci si nici ulterior, nu am auzit ca cineva din anturajul meu sa fi avut nici macar un accident, cu atat mai putin, sa fi cazut in coma, sa fi avut leziuni cerebrale sau sa fi decedat ca urmare a acestui joc.
Explicatia este simpla.
In momentul in care, « scuturatul », sau mai exact, “obiectul” jocului era pe cale sa lesine, el imediat era lasat la pamant si palmuit de catre ceilalti, astfel incat sa-si poata reveni imediat.
Varianta jocului cu fularul» sau cu coarda este mult mai a agresiva, iar interventia celor din jur mult mai tardiva, deci absolut ineficace!
Articolul cu imagini pe Investigatie Jurnalistica
http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/01/jocul-cu-moartea.html