Greşelile elementare de aritmetică conţinute în unele acte normative conduc la aplicarea greșită a acestora
„Matematica este un mod de exprimare a legilor naturale,
este cel mai simplu şi cel mai potrivit chip de a înfăţişa o lege generală sau curgerea unui fenomen,
este cea mai perfectă limbă în care se poate povesti un fenomen natural”. (Gheorghe Ţiţeica).
În numeroase acte normative se constată greșeli elementare de aritmetică din clasele primare.
În cele ce urmează se prezintă numai câteva exemple (dintre foarte multele de acest fel) de greşeli elementare de aritmetică, conţinute în „Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, şi în „Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, greşeli care afectează interpretarea respectivelor prevederii atât „în litera legii”, cât şi „în spiritul legii”.
Sublinierile îmi aparţin şi au scopul de a pune în evidenţă greşelile cele mai mari.
Exemplul nr. 1. Prin pct. 83. (1) din Normele metodologice de aplicare a art. 161 din Codul fiscal se prevede:
[…]„Exemplu de ajustare a dreptului de deducere […]:
Ajustarea dreptului de deducere se efectuează astfel:
A. Ajustarea pentru taxa dedusă aferentă dobândirii bunului imobil
- Taxa dedusă aferentă bunului imobil: 5.700.000 lei
- Taxa dedusă pentru perioada 15 aprilie 2005 - 31 decembrie 2007, respectiv 33 de luni, nu se ajustează.
- Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2010:
- 5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 lei
- 1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 lei
- 5 x 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei - taxa care se ajustează.
B. Ajustarea taxei deduse aferente lucrării de modernizare începute în anul 2006 şi finalizate în anul 2007
- Taxa dedusă aferentă modernizării: 190.000 lei
- Taxa dedusă pentru perioada 20 aprilie 2007 - 31 decembrie 2007, respectiv 9 luni, nu se ajustează.
- Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2011:
- 190.000 lei: 5 ani = 38.000 lei
- 38.000 lei : 12 luni = 3.166,7 lei
- 60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei - taxa care se ajustează.”
Lăsând la o parte greşelile ortografice şi de punctuaţie (cu punct, cu virgulă, cu confuziile dintre „cratimă” şi „linia de pauză” etc.), sunt de reţinut şi următoarele greşeli elementare de aritmetică, care sunt „greşeli în litera legii”, care conduc la interpretarea greşită „în spiritul legii” a prevederilor legale care le conţin.
Enumerarea unei operaţiuni aritmetice cu o liniuţă de la capăt de rând, indiferent că aceasta este „liniuţă de pauză”, sau „cratimă”, este o gravă eroare din cauză că liniuţa respectivă se confundă cu semnul matematic„minus”, cu semnul matematic al scăderii, care este tot o liniuţă, consecinţa fiind schimbarea valorii sumelor respective, din „sume pozitive”, în „sume negative”, precum în operaţiunile aritmetice de mai sus, preluate și prezentate mai jos cu următoarele explicaţii:
- 5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 lei, care, din punct de vedere matematic,
este greşită deoarece - 5.700.000 lei : 5 ani = – 1.140.000 de lei.
- 1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 lei, care, din punct de vedere matematic,
este greşită deoarece - 1.140.000 lei : 12 luni = – 95.000 de lei.
- 5 x 12 = 60 luni - 33 luni = 27 luni x 95.000 lei = 2.565.000 lei, expresie care nu poate fi numită matematică din cauză că este o „expresie nonsens”, este o expresie lipsit de înțeles, este o absurditate.
- 190.000 lei: 5 ani = 38.000 lei, care, din punct de vedere matematic,
este greşită deoarece - 190.000 lei: 5 ani = – 38.000 de lei
- 38.000 lei : 12 luni = 3.166,7 lei, care, din punct de vedere matematic,
este greşită deoarece - 38.000 lei : 12 luni = – 3.166,7 lei.
- 60 luni - 9 luni = 51 luni x 3.166,7 lei = 161.501,7 lei, expresie care nu poate fi numită matematică din cauză că este o „expresie nonsens”, este o expresie lipsit de înțeles, este o absurditate.
Aceste grave greşeli 1) în respectarea unor elementare reguli aritmetice şi 2) în cunoaşterea normelor elementare de redactare/tehnoredactare şi de punere în pagină a textelor, sunt inadmisibile în conţinutul actelor normative.
Şi totuşi, se pune şi următoarea întrebare: în condiţiile în care, în ţara noastră, sunt numeroase persoane cu o foarte bogată zestre cerebrală şi pregătire profesională, cum se explică folosirea în instituţiile statului a numeroase persoane cu serioase deficienţe în gândire şi în pregătire?
Circumstanţele sunt cu adevărat agravante în condiţiile în care persoane cu serioase deficienţe în gândire şi în pregătire sunt împuternicite cu conceperea şi cu elaborarea actelor normative, în care se reflectă serioasele deficienţe din gândirea şi din pregătirea acestora.
Pentru întreg textul de la litera A, exprimarea CORECTĂ, în special din punct de vedere matematic, este următoarea:
„A. Ajustarea pentru taxa dedusă aferentă dobândirii bunului imobil:
Taxa dedusă aferentă bunului imobil = 5.700.000 lei.
Taxa dedusă pentru perioada 15 aprilie 2005 - 31 decembrie 2007, respectiv de 33 de luni: nu se ajustează.
Ajustarea taxei deduse pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 1 aprilie 2010:
5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 de lei.
1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 de lei.
5 ani x 12 luni = 60 de luni.
60 de luni - 33 de luni = 27 de luni.
27 de luni x 95.000 de lei = 2.565.000 de lei.
2.565.000 de lei - taxa care se ajustează, în lei.”.
Foarte important sunt de reţinut şi următoarele aspecte:
1. Enumerarea unei operaţiuni aritmetice cu o liniuţă de la capăt de rând, indiferent că aceasta este „liniuţă de pauză”, sau „cratimă”, este o gravă eroare din cauză că liniuţa respectivă se confundă cu semnul matematic al scăderii (cu semnul aritmetic „minus”), care este tot o liniuţă, consecinţa fiind schimbarea valorii sumelor respective, din „sume pozitive”, în „sume negative”, precum în următoarele exemple.
1.1. Exprimarea greşită:
„- 5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 lei
- 1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 lei”.
1.2. Exprimarea corectă este:
1.2.1. Fie:
„5.700.000 lei : 5 ani = 1.140.000 de lei.
1.140.000 lei : 12 luni = 95.000 de lei”.
1.2.1. Fie:
„– 5.700.000 de lei : 5 ani = – 1.140.000 de lei
– 1.140.000 lei : 12 luni = – 95.000 de lei”.
În mod asemănător trebuia procedat şi la litera B.
Înţelegerea corectă şi pe deplin a acestor operaţii matematice s-ar putea face în condiţiile în care ar fi însoţite şi de explicaţiile necesare.
2. În elaborarea textelor de lege trebuie cunoscută şi folosită corect distincţia dintre (1) semnul matematic al scăderii (–), pe de o parte, şi (2) cratimă (-) şi linia de pauză (–), pe de altă parte, fiecare din acestea fiind exprimate printr-o liniuţă.
Din analiza unor texte de lege, precum cele din exemplele de mai sus, se deduce şi faptul că cei care le-au elaborat nu cunosc care este distincţia dintre (1) semnul matematic al scăderii (–), numit şi semnul aritmetic „minus”), pe de o parte, şi (2) cratimă (-) şi linia de pauză (–), pe de altă parte, fiecare din acestea fiind exprimate printr-o liniuţă.
Lipsa distincţiei clare, şi/sau nerespectarea distincţiei dintre semnificaţie fiecăreia dintre aceste liniuţe generează numeroase şi însemnate greşeli 1) în scrierea corectă a unor cuvinte, şi 2) în exprimarea şi în înţelegerea corectă a sensului şi a conţinutului unor cuvinte, propoziţii, texte şi a unor operaţiuni aritmetice.
Linia de pauză, care constă într-o liniuţă lungă, precum cea prezentată între aceste paranteze ( – ), se foloseşte, obligatoriu, cu câte un spaţiu înainte şi după.
De precizat şi faptul că atât „linia de pauză”, cât şi „cratima” sunt semne ortografice, şi nu de punctuaţie.
Cratima, numită şi „liniuța de unire”, care constă într-o liniuţă scurtă, precum cea prezentată între aceste paranteze (-), se foloseşte lipită de literele între care se află, deci obligatoriu fără un spaţiu înainte şi după aceasta.
Liniuța de unire, sau cratima, se utilizează pentru a rosti două părți de vorbire diferite într-o singură silabă.
Exemplu cu scrierea corectă a cratimei: „într o zi”, „s a dus”, „m am urcat” etc.
Exemplu cu scrierea greşită a cratimei, din cauza spaţiului înainte şi după aceasta: „într o zi”, „s a dus”, „m am urcat” etc.
Exemplu cu scrierea greşită a cratimei, din cauza scrierii acesteia cu liniuţă lungă, în loc de liniuţă scurtă: „într–o zi”, „s–a dus”, „m–am urcat” etc.
Exemplu cu scrierea greşită a cratimei, din cauza (1) scrierii cu „linia de pauză” (adică cu liniuţă lungă), şi (2) cu un spaţiu înainte şi după aceasta, în loc (a) de liniuţă scurtă, şi (b) fără un spaţiu înainte şi după aceasta: „într – o zi”, „s – a dus”, „m – am urcat” etc.
Exemplu cu scrierea corectă a unor cuvinte compuse cu linie de pauză şi cu cratimă, sau invers:
nord – nord-vest; româno – vest-german; vest-german – român; vest-german – sud-african etc.
Semnul matematic al scăderii (adică semnul „minus”, care este operatorul matematic pentru scădere) se exprimă:
1) corect, la fel ca şi „linia de pauză”, tot printr-o „liniuţă lungă”, precum cea prezentată între aceste paranteze ( – ), obligatoriu, cu câte un spaţiu înainte şi după;
2) greşit prin „cratimă” (adică printr-o „liniuță de unire”, printr-o „liniuţă scurtă”), precum cea prezentată între aceste paranteze (-), lipită sau nu de cifrele între care se află, adică cu sau fără un spaţiu înainte şi după aceasta.
În numeroase acte normative, semnul „minus” se foloseşte greşit prin „cratimă” (prin „liniuţa scurtă”, în locul „liniuţei lungi”), greşeala existând indiferent că liniuţa este lipită sau nu de cifrele între care se află, adică este folosită cu sau fără un spaţiu înainte şi după aceasta, precum în următoarele paranteze (-), ( - ).
Diferenţa dintre aceste liniuţe constă şi în locul unde este plasată fiecare, şi cum este plasată.
Altfel spus, în funcţie de locul unde este plasată, şi cum este plasată. fiecare din aceste liniuţe se interpretează şi se aplică, corect, sau greşit, textele de lege şi/sau unele operaţii matematice unde sunt plasate acestea.
Semnul aritmetic al scăderii (adică semnul „minus”), trebuie folosit numai ca semn matematic, numai în exprimarea unor operaţii matematice, numai ca „operatorul matematic pentru scădere.
„Linia de pauză”, şi „cratima” trebuie folosite numai ca sunt semne ortografice; în nici un caz şi sub nicio formă acestea nu trebuie folosite nici ca semne de punctuaţie, şi nici ca semne matematice.
Este inadmisibil ca în textele de lege:
1) să se confunde, să nu se facă distincţia clară care există între (a) „cratimă” şi „linia de pauză”, pe de o parte, şi (b) semnului matematic al scăderii, pe de altă parte.
2) să se folosească greşit„cratima” şi/sau „liniei de pauză” în locul semnului matematic al scăderii.
Linia de pauză, sau a cratimei, se poate folosi şi pentru enumerarea unor elemente, dar numai în condiţiile în care acestea: 1) nu sunt marcate prin cifre sau litere, şi (2) sunt situate în rânduri diferite.
Folosirea de liniuţe pentru enumerarea unor operaţiuni aritmetice de la capăt de rând (şi chiar şi în interiorul rândului), indiferent că aceste liniuţe sunt „liniuţă de pauză”, sau „cratimă”, este o gravă eroare din cauză că acestea schimbă valoarea sumelor respective, din „sume pozitive”, în „sume negative”, precum în exemplele anterioare.
Când enumerarea nu implică o ierarhizare sau o ordonare, se poate folosi şi aşa-numita bulină, precum cea prezentată între aceste paranteze (•), care se foloseşte, obligatoriu, cu câte un spaţiu înainte şi după.
Greşelile în folosirea corectă a fiecăreia dintre cele trei liniuţe în discuţie sunt generate şi de lipsa unei pregătiri corespunzătoare:
1) în respectarea unora dintre cele mai elementare reguli aritmetice,
2) în cunoaşterea normelor de redactare/tehnoredactare şi de punere în pagină a textelor.
Deci, din cele de mai sus se observă că greşelile din unele acte normative sunt (1) generate şi de necunoaşterea unor elementare reguli aritmetice din clasele primare și (2) sunt opera unor glorioși analfabeți profesionali din instituțiile centrale ale statului.
Grav este faptul că asemenea funcționari „de stat” (care, după ce că au puțină minte, nici aceasta nu este bună) sunt puși să elaboreze unele dintre cele mai importante acte normative (așa cum sunt și Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal), pe care trebuie să le aplice zeci de ani milioane de cetățeni.
Aceasta în condițiile în care genialii noștii tineri, școliți la unele dintre cele mai prestigioase universități din lume, nu-și găsesc un loc de muncă (pe măsura pregătirii lor) în România.
„Poporul meu, cârmuitorii tăi te duc în rătăcire, şi pustiesc calea pe care umbli!” (Biblia, Isaia 3:12).
Bibliografie.
Tori Large. Dicţionar ilustrat de matematică. Editura Aquila. Traducere din limba engleză.
E. Dăncilă, I. Dăncilă. Dicţionar de noţiuni şi metode matematice. Erc Press, 2005.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Num%C4%83r_compus.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX), apăruta sub egida Academiei Române.
Dicţionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM), apăruta sub egida Academiei Române.
Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 1067 din 17 noiembrie 2004.
Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 139 din 31 martie 2000.
Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 20 iulie 2004, în vigoare pe perioada 20 iulie 2004 – 31 decembrie 2015.
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 547 din 23 iulie 2015, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016.