Veşti proaste din Caraş-Severin, unde aspectul unei cascade-simbol pentru imaginea ţării noastre în lume a fost serios deteriorat de o viitură puternică.
Cascada Bigăr, desemnată anul trecut de The World Geography drept cea mai frumoasă cădere de apă din lume, este specială datorită stratului de muşchi care acoperă o stâncă masivă aflată în calea apelor repezi de munte.
La viitură, însă, apele învolburate au lovit cu tărie stâncă, iar stratul de muşchi a avut cu siguranţă de suferit.

 Capitala României este blestemată din cauza comerţului cu afurisenii, pătruns în Ţara Românească în Evul Mediu. Aceste blesteme întăreau documentele oficiale, emise de domnitori sau dregători, pentru a nu fi încălcate.
Un studiu psihologic arată că Bucureştiul este un oraş depresiv. Adică locuitorii Capitalei au o predispoziţie spre gândirea sumbră. Istoricii au o explicaţie pentru asta: trecutul oraşului de pe Dâmboviţa nu este prea luminos.

În ultimii ani, odată cu explozia informaţională, au fost descoperite şi popularizate numeroase locuri din ţara noastră în care cadrul natural nu a fost prea mult afectat de lăcomia şi distrugerile făcute de obicei de către om. Zeci, dacă nu sute de lacuri, păduri, creste montane, peşteri, stepe, etc., multe dintre ele astăzi cu statut de zonă ocrotită, au început să fie tot mai des citate în lista de călătorii a iubitorilor naturii. Un astfel de loc este şi complexul de zone umede ale Văii Fizeşului din Judeţul Cluj. Ecosistemul de aici este atât de bogat şi de variant încât zona a primit pe bună dreptate renumele de Deltă a Transilvaniei.

În versiunea „oficială” a istoriei – cea pe care am învăţat-o cu toţii la şcoală – Decebal s-a sinucis pentru a nu fi capturat de romani, în anul 106 e.n. Dar o nouă descoperire spune o poveste diferită: Decebal ar fi fost decapitat de un decurion roman, care a pus să se sculpteze pe piatra sa de mormânt o scenă care înfăţişează evenimentul.
Noua versiune asupra morţii lui Decebal, prezentată recent de omul de cultură Dan Alexe pe blogul său, îl are în centru pe Tiberius Claudius Maximus, un ostaş roman născut în jurul anului 69 e.n. şi care a participat la războiul dacic, încheiat cu transformarea Daciei în provincie romană.

Fitoterapeuţii, botaniştii şi iubitorii naturii care colindă la începutul primăverii lizierele pădurilor de conifere şi fagi din zonele deluroase şi montane din România, dau adesea peste o plantă înflorită care nu spune nimic marii majorităţi a oamenilor. Este vorba de aşa numitul spânz (Helleborus sp) o plantă despre care se vorbeşte tot mai mult în ultimul timp, şi pe care specialiştii o văd în viitorul apropiat un adevărat leac minune contra cancerului. Extrem de apreciat, controversat, dar fără doar şi poate insuficient studiat, spânzul este o plantă care are potenţialul de a salva milioane de vieţi!

În ruinele unui fort roman, situat la Birdoswald, în Marea Britanie, au fost descoperite vestigii ce arată că aici a staţionat iniţial o cohortă de soldaţi daci, recrutaţi după înfrângerea dacilor de către romani şi încorporaţi în armata romană, iar apoi alţi militari daci, fie urmaşi ai celor dintâi, fie noi recruţi din Dacia.
Cohorta a fost constituită curând după cucerirea  Daciei - în vremea împăratului Traian, în anul 106 e.n -., iar soldaţii au fost transferaţi în provincia romană Britania, unde urme ale prezenţei lor apar curând după anul 120 e.n.

Aroma prunelor coapte din satul harghitean Dealu - supranumit "patria prunelor şi palincii” -, unde toamna se instalează mai devreme, îmbie la savurat prăjiuri, plăcinte sau găluşte şi la degustat un degetar de palincă de casă, în serile reci.
Satul Dealu, situat în sud-vestul judeţului Harghita, la 12 kilometri de Odorheiu Secuiesc, a fost supranumit "patria prunelor şi palincii” şi este renumit pentru livezile de pruni, care cresc sălbatic pe 130 de hectare şi pentru palinci medaliate cu aur în străinătate.

Înainte ca drumul de la Bran să răzbată printre munţi şi să intre în Câmpulung Muscel, o veche localitate românească i s-a prins pe margini. Rucărul a fost aici de când pământul se sfărâma sub roţile carelor cu marfă domnească şi sub copitele cailor neastâmpăraţi, domoliţi de stăpânii lor, negustori sau boieri musceleni. În vremile noastre, drumul asfaltat, acoperind poteca medievală, trece de la un capăt la celălalt al Rucărului, ducând călătorii spre sudul Carpaţilor, de-a lungul Dâmboviţei cu ape repezi.

O roată hidraulică şi eoliană care poate produce ecologic energie electrică, brevetată de trei mureşeni, a fost prezentată la Sovata în cadrul unui proiect în valoare de 90.000 de franci elveţieni, coordonatorul proiectului spunând că acest echipament ar putea fi o alternativă la microhidrocentrale.
Inventatorii au arătat, luni, la Sovata, că, învârtind roata respectivă, prin folosirea curenţior de aer creaţi se poate genera energie electrică suficientă pentru a aprinde becuri, prezentând proiectul drept soluţia alternativă la microhidrocentrale.

Valea Almăjului din Caraş-Severin adăposteşte adevărate comori făurite fie de natură, fie de mâna omului, iar mii de turişti încep să le descopere, pe rând. Printre ele este cascada Bigăr, celebră după ce a fost numită de o publicaţie din SUA cea mai spectaculoasă, şi morile de apă de la Rudăria.
Cascada Bigăr se află pe teritoriul comunei Bozovici din judeţul Caraş-Severin, chiar la marginea Drumului Naţional 57B. Dacă nu sunt atenţi la indicatoare, turiştii ar putea rata acest obiectiv, deoarece cascada se ascunde după un parapet de pe marginea drumului. Cei care o văd însă rămân impresionaţi: are nouă metri înălţime şi este acoperită de muşchi verde, peste care şiroieşte apa.