UK Bookmakers

Pamantul meu, glia stramoseasca

Scris de Cristina Baritchi. Posted in Opinii


Oricunde as vrea sa merg, pasii mei calca pe pamant. Un copil zburda intr-un parc pe pamantul unde au crescut brazi, copaci, trandafiri, iedera, stau asezate cuminti  bancile, s-au asfaltat aleile. Din acelasi pamant se prelinge un firicel de apa, care pe masura ce va  inainta se va transforma in lac, rau, fluiviu, sau poate cine stie, va fi inghitit de mare. In fata ochilor mei, un meltean alege sa-si curete plamanii intoxicati de mahorca, scuipand… tot pe acest pamant. Satele, orasele frumoase sau urate s-au inaltat si ele tot pe acelasi pamant. La fel si vaile si muntii si dealuri si vita de vie si delta si chioscul de inghetata de la coltul blocului,  tóate apartin acestui pamant: pamantul romanesc.
In preajma unui eveniment, la tv s-a tot derulat un mini documentar, format din  capturi reale din mijlocul luptelor pentru independenta. 

Cat de tineri erau unii ! Cati dintre ei si-or fi dat viata in acele cumplite momente, cate mame au ramas in urma lor doar pentru a pune flori si lacrimi amare pe morminte, cati dintre ei au ramas din dragoste de acest pamant, schiloditi pe viata? … si multi orfani si vaduve tinere…Ce friguri or fi indurat cu totii in transee, ce groaza or fi trait in fata unei morti iminente? Dar pentru ei, strabunii mei, nimic n-a pretuit mai mult ca pamantul si nu sa-l stapaneasca ei, ci eu, tu, copilul ei, nepotul lui, nepotii verilor lor.
Superman, Spiderman, Batman si alte personaje fabuloase ne-au insotit copilaria. Nimic gresit in asta, dar parca nedrept de insuficient pentru a semana in constiinta  copiilor nostri de a caror viitor suntem direct raspunzatori, dragostea de tara, respectul cuvenit pentru fiecare limba de pamant pe care pasii nostri o calca, pe care s-a zidit casa ta, scoala, adapostul de caini.  Cum oare vom mai reusi sa-l repunem in drepturi pe razesul nostru care poate s-a desprins din hora nuntii lui pentru a pleca la razboi, sau pe oraseanul care si-a intrerupt pe vesnicie studiile si multi alti pe care-i va chema pentru eternitate doar  “erou necunoscut”. Cum ne vom mai putea in ritmul asta oare apara viitorul de invazia fariseismului, atata timp cat nu mai stim sa ne pretuim propriile valori si mai mult decat atat sa ne mandrim cu ele.
Ca ne hranim cu produse-experimente deversate in Romania, este clar de vina U.E., de invazia manelelor sunt de vina influentele balcanice, de sintagma « time is money” si asimilarea ei sunt de vina americanii. Toti poarta vina, mai putin noi, desi in tóate  tarile la care am facut referie, eroii lor sunt elogiati, cinstiti, amintiti, reprezinta cultura. Aceste manifestari pe noi, bravul popor nu ne ating, nu ne influenteaza. A-ti elogia eroii a devenit anacronism, inútil, deloc patetic, un fel de pierdere de timp.
Pe cer s-au adunat norii a furtuna. Se anunta cod portocaliu de vijelii, dar pe pamant si cer la noi e pace… si nu pentru  ca ne-a fost data din neant si nici ca ni se cuvine. Totul a avut un prêt pentru  ca noi sa avem demnitate aici , pe acest pamant, sa nu ne simtim staini, tolerati, sa fim stapani.
Cand soarele va rasari, sau intr-o zi de toamna, sau in orice alt anotimp, macar  odata in viata, te rog reculege-te pentru un minut in fata unui monument inchinat eroului cu nume, sau necunoscut. Pune-te in locul lui si daca te simti indezirabil, erou galactic, imaginaza-ti o secunda ca acolo ar fi putut fi copilul tau si dupa ce vei multumi in gand si te vei inchina, aseaza cu grija o floare. In drumul tau de intoarcere spre casa, urmareste-ti pasii si asa poate vei simti si tu cum e sa calci pe pamant sfant.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

The Best betting exchange http://f.artbetting.netby ArtBetting.Net
All CMS Templates - Click Here
Copyright © NecenzuratMM.ro 2009-2017